AH1N1-Gripa Porcina - Epidemiologie

Pentru a vizualiza graficele cu evolutia pandemiei pe glob click aici

Viruşii gripali de origine porcină au reuşit şi în trecut să depăşească barierele de specie şi să infecteze oameni, dar acestea au fost fie cazuri izolate, fie epidemii de mică amploare, auto-limitante. Christopher Olsen a publicat recent o lucrare în care analiza cazurile documentate în literatura de specialitate de infectii umane cu viruşi gripali porcini. Din 1958 şi până în present a regăsit numai 50 de astfel de cazuri. Coroborând aceste date cu faptul că în prezent Organizaţia Mondială a Sănătaţii a raportat un număr de peste 44.000 de cazuri confirmate trebuie să concluzionăm că această nouă tulpină este complet diferită de cele ce au circulat până acum.

37 dintre cazurile documentate de gripă de origine porcină s-au înregistrat în rândul civililor, doar 44% dintre victime având contact cu suinele. Dintre aceste cazuri, 6 s-au scontat cu decesul pacientului. Cazurile au fost raportate în SUA, în fosta Cehoslovacie, în Olanda, Rusia, Elveţia şi Hong Kong. ÃŽn 1976 un virus gripal de origine porcină a cauzat probleme respiratorii unui număr de 13 soldaţi de la Fort Dix, New Jersey. ÃŽn cazul acestora nu a fost stabilit nici un contact anterior cu suine, dar consecutiv anchetei epidemiologice desfăşurate s-a descoperit că un număr de 230 de soldaţi fuseseră infectaţi.

Pandemia ce a debutat în martie 2009 a fost cauzată de o tulpină din subtipul H1N1, nemai-întâlnită până acum nici în efectivele de porcine, nici la nivelul populaţiei umane. Acesta este un virus tetra-recombinat, provenind din 2 tulpini de origine porcină, una de origine umană şi una de origine aviară.

 

Cercetători de la diferite laboratoare au secvenţializat genomul viral în căutare de indicii privitoare la originea acestei noi tulpini şi la mutaţia survenită care îi permite să se transmită de la om la om. Genomul viral are doar 14Kb, hemaglutinina (H) este asemănătoare doar în proporţie de

 

 

HA – H1 – origine porcină – America de Nord

NA – N1 – origine porcină – Europa

PA – origine aviară – America de Nord

PB1 – origine umană – tulpina H3N2 din 1993

PB2 – origine aviară – America de Nord

NP – origine porcină – America de Nord

M- origine porcină – Eurasia

NS1, NS2 – origine porcină – America de Nord

 

 

94% cu cea mai apropiată tulpină cunoscută, dar este în mod cert de origine porcină, fiind aproape echidistant înrudită cu tulpinile nord-americane dar şi cu cele euro-asiatice. Totuşi este o tulpină distinct diferită. Neuraminidaza şi proteina M sunt foarte apropiate de cele prezente în tulpinile asiatice, şi sunt şi ele de origine porcină. Totuşi, aceste tulpini de origine porcină cu care este înrudit noul virus H1N1 sunt triplu recombinate, având în materialul lor genetic atât fragmente de origine aviară cât şi fragmente de origine umană.

ÃŽntocmai datorită faptului că suinele sunt recunoscute ca fiind cea mai propice specie pentru fenomenul de recombinare genetică, încă din 1970 s-a început în SUA un program strict de monitorizare moleculară a populaţiilor de suine. Astfel, cercetătorii au depistat în 1998, în Nebraska şi în Memphis, o nouă tulpină de influenză porcină: o tulpină H3. Acea tulpină a provocat epidemii fără precedent în rândul populaţiilor de suine din aceste state, dar boala se manifesta într-o formă uşoară la porcii fără alte afecţiuni intercurente. Totuşi, această nouă tulpină a atras atenţia întregii comunităţi ştiinţifice datorită faptului că încă din 1918 în populaţiile de suine circulau aproape numai tulpini H1N1. Interesul cercetătorilor s-a dovedit îndreptăţit atunci când au descoperit că acel nou virus era într-adevăr deosebit, prin faptul că era primul virus gripal triplu recombinat descoperit. Aceste tulpini de H3N2 prezentau genele H3, N2 şi PB1 de origine umană, genele PA şi PB2 (transcriptazele) de origine aviară, iar restul genelor erau caracteristice tulpinilor nord-americane de gripă porcină.

Aceşti viruşi triplu recombinaţi s-au răspândit masiv în efectivele de porcine, până la punctual în care tulpinile H1N1 aproape că au dispărut, mai ales datorită faptului că în aceste efective nu exista imunitate pentru subtipul H3.

Pentru epidemia actuală este relevant faptul că porţiunile de material genetic de origine aviară şi umană fac practic parte din acest virus porcin de peste 10 ani, dar de abia acum şi-a însuşit virusul genele capabile să-i confere virulenţa pentru populaţia umană. Din acest punct de vedere, noul virus H1N1 poate fi considerat ca un virus recombinat din două tulpini de origine porcină. Totuşi, materialul genetic din structura sa este un amestec provenit incontestabil şi de la tulpini gripale de origine aviară (34,4%), şi de origine umană (17,5%), şi de la tulpini gripale porcine specifice Americii de Nord (30,6%) şi specifice Eurasiei (17,5%).

 

Originea noului virus H1N1

 

 

Cele mai recente modificări de la nivelul genomului viral au fost suferite de neuraminidază şi de proteina M – acestea sunt de origine Asiatică. Această modificare a survenit, probabil, consecutiv “exportuluiâ€� acestor viruşi nord-americani triplu recombinaţi către orientul îndepărtat. China şi Koreea au importuri masive din SUA, iar gripa porcină nu a pus până acum probleme suficient de serioase încât să fie reglementată prin norme internaţionale.. Majoritatea statelor nici măcar nu testează efectivele importate pentru gripă porcină.

Toate aceste date sugerează că mutaţia finală a avut loc în Asia, dar epidemia pare să se fi declanşat în Mexic. Mulţi oameni de ştiinţă au căzut de acord că nu Mexicul este punctul de plecare al acestei pandemii, dar faptul care bulversează personalităţile din domeniu este acela că hemaglutinina întâlnită la noul virus H1N1 este una complet diferită, care trebuie să fi evoluat undeva, într-o populaţie de suine, dar nu a fost depistată prin programele de monitorizare.

Doctorul Ruben Donis, şeful secţiei de virologie moleculară în cadrul CDC (Centrul Naţional pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor din SUA) a lansat ipoteza că noua tulpină H1N1 modificată cu genele de origine asiatică ar fi putut ajunge înapoi în America de Nord fie prin intermediul unor efective porcine infectate, fie prin intermediul unei persoane, sugerând astfel la rândul său că atât mutaţia finală cât şi pacientul 0 al acestei pandemii şi-ar putea avea originea în Asia, şi nu în America de Nord, mai precis în Mexic, unde a fost înregistrat primul caz confirmat de OMS.

Această ipoteză este susţinută şi de rezultatele analizei antigenice şi genetice a virusului H1N1 care demonstrează că segmentele genomului său au circulat anii de zile fără a fi detectate. Astfel, în cazul viruşilor secvenţializaţi până acum, s-a constatat o mare identitate structurală la nivelul fiecarui segment al genomului (99,9% identic cu acelaşi segment din alte probe). Acest fapt sugerează că transmiterea la om a fost un eveniment unic, sau un eveniment multiplu cauzat de o populaţie virală omogenă din punct de vedere genetic. De asemenea, viruşii analizaţi din diferite zone s-au dovedit a fi identici din punct de vedere antigenic. Analiza filogenetic sugerează că transmiterea la om a avut loc cu câteva luni înainte ca izbucnirea pandemiei să fie recunoscută ca atare.

Cercetătorii analizează în continuare genomul viral, dar diferenţele faţă de vechea tulpină triplu recombinată de H1N1 sunt considerabile – aproximativ 6% la nivelul neuraminidazei. Mulţi aminoacizi din secvenţa ARN-ului viral sunt diferiţi, însă o singură modificare a secvenţei de aminoacizi poate determina o schimbare a specificităţii de receptor. Din aceste motive oamenii de ştiinţă nu au reuşit încă să determine ce fragment anume din structura genetică a noii tulpini H1N1 este cel care este responsabil pentru transmiterea la om şi pentru transmiterea inter-umană.

 

 

Debutul şi temporalitatea pandemiei

 

Originea exactă a virusului, cât şi adevăratul punct de plecare al pandemiei sunt încă necunoscute, dar cercetătorii presupun că virusul circulă încă din septembrie 2008, doar că nu a fost depistat ca fiind o nouă tulpină.

Virusul a fost raportat prima oară la 2 copii din Statele Unite în martie 2009, iar în aceeaşi lună a fost detectată epidemia din Mexic. Aici s-au observat un număr mare de îmbolnăviri cu simptome respiratorii asemănătoare gripei. La începutul lunii aprilie, autorităţile Mexicane, observând numărul ridicat de cazuri şi chiar şi decese în rândul populaţiei, au trimis mostre către laboratoare specializate din Canada şi din Statele Unite, cerându-le ajutorul pentru secvenţializarea genomului viral. Ministrul Sănătăţii, Hose Angel Cordova a confirmat că un băieţel de 4 ani a fost unul dintre primele cazuri ale unei epidemii debutate încă din luna februarie în Veracruz. Locuitorii oraşului Perote, îngrijoraţi de misterul ce înconjura această epidemie care-i afecta, au ieşit în stradă şi au organizat manifestaţii publice. Abia în urma acestor proteste, autorităţile Mexicane au trimis spre analiză la laboratoare din SUA mostre de la băieţelul infectat şi alte persoane afectate din zonă. Populaţia din zonă a protestat mai ales împotriva importantei crescătorii de porci, aceasta fiind considerată iniţial sursa epidemiei. Compania a testat efectivele de porcine şi susţine că nu au fost depistate cazuri de infecţie cu H1N1 sau cu alţi viruşi. Singurul lucru care ştirbeşte din credibilitatea rezultatelor publicate de autorităţile Mexicane este acela că respectiva crescătorie de porci este cea mai mare din Mexic, ca atare, repercursiunile economice ar fi putut fi dezastruoase în cazul în care rezultatele ar fi fost positive.

După anunţarea oficială a epidemiei, Mexicul a colaborat foarte strâns cu CDC-ul şi cu laboratoare Canadiene pentru verificarea mostrelor suspecte. Curând după aceea CDC-ul a instituit un laborator performant în Mexic, pentru o analiză mai rapidă a probelor.