AH1N1-Gripa Porcina - Subtipuri gripale

   Virusurile apartinând familiei Orthomyxoviridae sunt identificate prin denumirea tipului de ortomixovirus, locul izolării, numărul de cod acordat de laboratorul de referinţă şi urmate de anul primei sale izolări.
In cazul virusurilor influenza de tip A în denumire se precizează de asemenea şi tipul antigenelor H şi N precum şi specia de la care a fost izolat (exemplu: A/swine/France/525/94 (H1N1)  ).

Distribuţia subtipurilor gripale la păsări
Virusul influenzei a fost izolat pentru prima oară la păsări sălbatice în 1961 de la rândunica de mare (Sterna Hirundo) în Africa de Sud. Totuşi, abia în 1970 s-a început o investigaţie sistematică la păsările sălbatice. Aceasta investigaţie a relevat existenţa unor rezervoare naturale uriaşe pentru virusul gripal în rândul populaţiilor sălbatice de păsări.
Numărul de virusi izolaţi de la alte păsări sălbatice a fost cu mult depăşit de varietatea si întinderea distribuţiei viruşilor de tip influenza la păsările de apă, din ordinul Anseriforme. Intr-un studiu publicat Stallknecht şi Shane, din totalul de 21.318 de probe recoltate de la diferite specii aviare, au izolat 2317 viruşi (10,9% din păsările testate erau purtătoare de virus). Dintre aceste probe, 14.303 au fost recoltate de la păsări de apă aparţinând genului Anseriforme, şi din acestea au fost izolaţi 2173 de viruşi (15,2% din probele recoltate de la păsările de apă au fost pozitive). O rată de izolare ridicată s-a mai întalnit şi la Paseriforme, dar de doar 2,9% şi la Charadriiforme de 2,2%.
In general rata de izolare a virusului influenzei la restul păsărilor, în afară de raţe si gâşte a fost de 2,1%.

Din 1975, când virusul a fost pentru prima oară izolat de la păsări de colivie, subtipurile întâlnite au fost în majoritate H4 sau H3. Majoritatea viruşilor izolaţi au provenit de la păsări din specia passerine, şi mult mai rar psitacine. Deşi prezenţa virusului este monitorizată în mod continuu pentru păsările ţinute în carantină în anumite ţări, se pare că sunt perioade uneori mai mari de câţiva ani, în care nu se obţine nici un rezultat pozitiv.

La păsările domestice prima epidemie de HPAI (highly pathogen avian influenza – gripa aviara de înaltă patogenitate) a fost înregistrată în anul 1959, iar de atunci au mai fost raportate 17 astfel de epidemii până în 1997, 12 la pui de găina şi 5 la curcani. 8 dintre aceste epidemii au avut loc după 1990, deci într-un interval de 7 ani.