Descarca aici cursul complet. CRESTEREA CAILOR
Importanta cresterii cailor
A. Importanta sociala
Calul a fost domesticit cu aprox. 6000-7000 ani inaintea EN, domesticirea constituind una dintre primele indeletniciri ale omului.
Calul a jucat un rol important in dezvoltarea social-istorica a popoarelor. A fost folosit in lupte, raboaie, agricultura, exploatatii forestiere, transport si astfel a contribuit la intensificarea legaturilor dintre popoare.
Din secolul XVIII este crescut ca animal de agrement .
B. Importanta economica
- este data de productii
I-a productie: capacitatea energetica (forta de tractiunea)
- este mai eficienta utilizarea fortei pe terenuri accidentate, in panta, la lucrari care necesita opriri si intoarceri frecvente, mici gospodariri, etc.
II-a productie: productia de carne
- carnea de cal este dietetica pentru ca are un continut lipido-proteic favorabil, iar grasimea are un continut mare in acizi grasi saturati care reduc riscul aparitiei ateroslerozei.
- carnea de cal contine cca 68% apa, 20,5 % proteine si 10 % grasimi, 0,5% glucide 1% saruri, valoare energetica 1171 kcal/kg.
- tari mari consumatoare: Europa centrala si de vest si din Asia: Belgia (3,5 kg / cap locuitor/an), Italia si Franta
- carnea are gust placut pentru ca grasimea se topeste la o temperatura mai mica (35-37 grade Celcius ) comparativ cu grasimea din carnea altor specii.
III-a productie: productia de lapte
- laptele este un aliment indispensabil in alimentatia manjilor, mai ales pana la intarcare ( 6 luni)
- manjii au un ritm intens de crestere, la cca 6 zile isi dubleaza greutatea, iar la 6 luni ajunge la aprox 50% din greutatea adultului, in special laptelui matern.
- manjii realizeaza in specieal sporuri de peste 800 g / zi.
- iepele din rasele usoare produc in timpul lactatiei intre 1300 – 1400 kg lapte, iar cele din rasele grele 2200 – 2400 kg lapte
- laptele este folosit in alimentatia omului sub forma unei bauturi acidulate dietetice numita KUMIS, care semnifica „apa vie” si poate trata tuberculoza, afectiuni digestive, tetanosul, etc.
- producerea Kumisul se bazeaza pe continutul mare al laptelui in lactoza, iar prin fermentatie alcoolica laptele dobandeste un gust placut.
- laptele de iapa contine: 10,7 % SU, 1,6 % grasime, 2,5 % proteine, 6,1 % lactoza, 0,5 % cenusa.
- in unele republici ex- sovietice exista herghelii specializate pentru obtinerea kumisului; iepele produc 15-20 l lapte/ zi si 2000 -3000 l lapte / an.
Subprodusele de abator
- pielea este folosita in industria imbracamintei, incaltamintei, marochinariei
- parul de protectie (coama, coada): arcusuri de vioara, pensule
- sangele, oasele, copitele: fainuri proteice, cleiuri, uleiuri speciale, gelatina
- sangele se preteaza cel mai bine pentru prepararea serurilor imune si a preparatelor din serodiagnostic
- volumul sangvin reprezinta 10-15 % din greutatea animalului
- capacitatea mare de regenerare a sangelui – astfel incat de la un cal pot fi recoltati 5-10 l sange saptamanal, timp de 4-5 ani.
- gunoiul de grajd – folosit in cultivarea ciupercilor si pregatirea rasadurilor de legume
- de la un cal de obtin anual cca 6 tone de gunoi de grajd.
Sistematica zoologica
Caii fac parte din increngatura: Chordata
Subincrengatura : Vertebrata
Familia: Equideae
Subfamilia: Equinae cu genurile:
- Eqvus – specia Eqvus cabalis
- Asinus – Speciile: - As. Asinus (magar domestic) - As. Africanus (magarul salbatic) - Hemionus – speciile: - H. Hemionus (hemionul)
- H. Coreager (hemionul din jurul marii caspice)
- Hypotigris – specia H. Zebra ( zebra africana)
- Dolinotripers – specia D. Greyi ( zebra de Greyi)
ASINUL
- asinul domestic provine din asinul salbatic african, domesticirea avand loc cu aprox 2000 ani inaintea EN
- efectivele cele mai numeroase se intalnesc in jurul marii Mediterane
- talia medie 1,10 m si greutatea 100-200 kg.
Capul: masiv, butucanos, urechi lungi si groase
Gat: uscativ, greban: „sters” ( putin proeminent)
Spinarea si salele: scurte, crupa tesita, coapsele cilindrice, foarte rezistente
Culoarea parului: bruna- cenusie, negru, cu dunga si cruce de magar
- este un animal rustic, rezistent, cu capacitate mare de adaptare, tardiv (apt ptr reprod la aprox 3 ani), durata gestatiei – 1 an, logeviv ( 25 -30 ani), folosit ptr tractiune si port-samar
- in afara magarului comun, exista rase ameliorate (perfectionate):magarul de Poiton si Sanghine (Franta), catalana si Zomorana (Spania), Marii (Turkmenistan) sunt mai masive , cu talie de aprox 1,40 m, greutatea 380- 450 kg, folositi la incrucisari pentru obtinerea hibrizilor.
Hibrizii genului Eqvus
Catar = iapa + asin
- morfologic se aseamana cu magarul, are de la iapa dezvoltarea corporala mare si de regula culoarea
- folosit pentru port-samar si poate purta greutati de pana la 200 kg.
- este utilizat si pentru tractiune
- sunt sterili
Bardou = magarita +armasar
- morfologie asemanatoare cu armasarul
- putere de tractiune mai mica
- folosit ptr tractiune si port-samar
Zebroizi – Zebrun = iapa + mascul zebra
- Zebrin = magarita + mascul zebra
- culoare zebrata
- foarte rezistent la bolile tropicale si la intepaturile mustei tze-tze
Hemionizi – iapa + mascul de hemion
- magarita + mascul de hemion
Originea cailor domestici
Provin din urmatoarele forme salbatice:
- calul diludian ( Eqvus robustus) ptr rasele grele si semigrele ( Ardeneza, Pinsgau, semigreul romanesc)
- calul torpan – rase usoase ( Araba, calul Persan)
- calul mongol – rase naturale (Hutul, vechiul cal romanesc)
Calsificarea raselor de cai
1. Dupa gradul de ameliorare si aptitudini
a) rase ameliorate ( culturale)
- rase usoare – rasa Araba
- Pur Sange Anglez
- Gidran
- Trakehner
- rase intermediare - Trapas – American, Orlov, Romanesc, Englezesc, Francez, Noinius, Furioso-North Star
- rase grele – Ardeneza
- Calul belgian greu
- Pinsgau
- Shire
- Bulonaise
- Pershirone
- Clydesdale
- rase semigrele – semigreul romanesc
b) rase naturale – Hutul
c) rase in curs de formare – calul de Banat, de Ialomita, de Fagaras, de Bucovina, de munte, calul de Moldova de N
d) rase de agrement – ponei – Shetland
- Falabella
- Excuoar
- poneiul Romnesc
Rasele usoare
Rasa Araba
- cea mai veche si mai nobila rasa de cai din lume, originara din Asia centrala, adusa in Arabia de persi in sec IV-V inainte Hr.
- a fost crescut in rasa pura timp de 13 sec, iar din secolul XIX au fost acceptate incrucisari de infuzie cu Pur Sange Englez
- tip morfologic- mezomorf, constinutie – fina
- talia – medie 1,45 – 1,53 m
- greutate – medie 400 – 450 kg
- cap – mic, fin, profil concav cu narile mult dilatate = „cap de stiuca” ( foarte rar apare profilul drept)
- gat – lung si subtire, greaban inalt, spinarea si salele – scurte, usor oblice anteroposterioar
- crupa aproapre orizontala, torace lung, abdomen „supt”, slab dezvoltat
- membrele uscative, de regula aplomburi corecte
- format corporal lateral – aproape patrat
- culori frecvente – murga, roiba ( nedorita pentru ca de asociaza frecvent cu pintenogeli) si vanata; cea mai apreciata culoare este cea – neagra
- este folosit la calarie; performanta medie pe hipodrom: 1`15” – 1` 20” / Km ( record 1`10”/km)
- desi nu este folosit la tractiune are o putere mare de tractiune: record – de 7 ori greutatea corporala
- este foarte rezistent la foame, sete, drumuri lungi (130 -170km/zi)
- a participat la formarea si ameliorarea multor rase de cai: Pur Sange Englez, Gidran, Calul de Sport Romanesc, etc.
- in Romania este crescut in herghelii: Mangalia, Brebeui (Slatina), Slobozia
- reprezenanti pe baza de linii: Dahoman, Shagya, El-Sbaa, Nadjari, Koheilan, Hadban, Morsuch, etc.
- participa la formarea calului ameliorat din sudul tarii si partial din nordul Moldovei
- pentru imbunatatire dezvoltatii corporale si vitezei au fost facute incrucisari de infuzie cu Pur Sange Arab
Pur Sange Arab
- format in Anglia in sec XVIII prin incrucisarile cailor locali cu rasele Europene si orientale si o selectie riguroasa
- la baza formarii au stat 3 armasari arabi:
1. Byrluy Turk
2. Darley Aratian => linia DA -> Eclips
3. Godolphin Barb
- tip morfologic dolicomorf, constitutie pronuntat fina
- talia: 1.60 – 1,65 m (chiar 1,70 m )
- greutatea: 450 -500 kg
- cap fin, cu profil drept, gat lung si subtire, greaban inalt, spinarea si salele scurte si oblice
- crupa lunga cu tendinta spre orizontala, torace foarte lung, abdomen mic
- membre inalte, subtiri, cu aplomburi corecte
- format corporal lateral – inalt
- culori: murga, roiba, neagra
- folosit numai la calarie; performanta pe hipodrom: 1`/ km, record 54” / km
- in Romania este crescut la herghelia Cislau (Buzau), si Balc (Bihor) pe baza de linii:
- Prince Dorange
- Cordon Ronje
- Dark Ronald
- a participat la formarea si ameliorarea altor rase: Furioso-North Star, Gidran, Calul de Sport Romanesc, etc.
Gidran
- este o varietate; jumate sange Anglo-Arab format prin incrucisarea realizata intre Pur Sange Englez si Arab
- rasa a fost formata la herghelia Mezohegyes (Ungaria) iar ca mascul a fost Gidran Senior
- tip morfologic- mezomorf
- talia 1,55 m
- greutate aprox 500 kg
- cap expresiv, cu profil drept, gat alungit
- greaban inalt, spunarea si salele scurte, crupa lunga, usor inclinata anteroposterior
- torace lung, potrivit de larg si adanc
- abdomen slab dezvoltat, membre uscative
- fcl aprox patrat
- culoare: intotdeauna roiba, frecvent ce pintenogeni si brezaturi
- folosit pentru : calarie si tractiune usoara si mijlocie
- in Romania este crescut: la herghelia din Radauti, Tulcesti (Galati)
Cal de Sport Romanesc
- este o populatie in curs de ameliorare neconsolidata dpdv genetic
- format prin incrucisarea realizata intre Pur Sange Englez si Arab, Gidran si Furioso – Norh Star, Trapasul Romanesc, Calul de Plevna si alte rase
- heterogenitate mare a dezvoltarii corporale si culorile ( murga, roiba, vanata, negra, etc)
- folosit pentru calarie
- crescut la Jegalia
Rase intermediare
Trapas American
- format prin incrucisari realizate intre caii locali, Arab, Pur Sange Englez si Trapas Englezesc printr-o selectie severa
- tip morfologic mezomorf spre dolicomorf
- talis de 1.58- 1.60 m
- greutate 480-500 kg
- cap – dezvoltat proportional in raport cu trunchiul, cu profilul drept, concav sau convex
- gat lung si musculos, greban mai slab proeminent, spinarea si salele lungi si largi, crupa lunga si oblica
- toracele potrivit de lung, larg si adanc, abdomenul bine conturat
- membrele prezinta frecvent 2 defecte de aplomb: sub el dinainte si campat dinapoi
- culori: murg, roiba, negru
- folosit la tractiune usoara
Trapas Orlov
- format la herghelia Hrenovo (Rusia) prin incrucisarea iepelor locale cu masculi din rasa Araba
- tip morfologic mezomorf spre dolicomorf
- talia 1.61 – 1.62 m
- greutate 500- 550 kg
- morfologia se aseamana cu precedentul dar prezinta profil convex si gatul „ de lebada” (rotat)
- prezinta 2 defecte la nivelul membrelor, iar culoarea frecventa este vanata sau sura si desen rotat
- folosit la tractiune usoara si mijlocie
Trapas Romanesc
- format la herghelia de la Rusetu prin incrucisarea realizata intre Trapasul American (80%) si Trapas Orlov (15%), Trapas Francez (3%) si iepe ialomitene, armasari Nonius, Furioso North-Star (2%)
- morfologie asemanatoare cu celelalte rase de trapasi dar prezinta dezvoltare corporala mai mica
- talia 1.57 m
- greutate aprox 500 kg
-culori: murga, roiba, neagra
- folositi pentru traciune usoara si mijlocie
- mai este crescut si in herghelia de la Dor Marunt
- participa la formarea calului ameliorat necesar agriculturii in zonele de ses
- prezinta panarhism = departarea membrelor de la nivelul chisitei ( picioare in X)
Nonius
- este o varietare
- la baza formarii ei s-a aflat armasarul anglo-notmand Nonius Senior adus din Franta la herghelia Mezoheghes, imperecheat cu un grup de iepe locale masive
- pentru a corecta defectele de conformatie ( schelet masiv, cap mare, defecte de membre, etc) ulterior au fost practicate incrucisari de infuzie cu trapasi si Pur Sange Englez
- tip morfologic mezomorf
- talie: 1.60 m
- greutate 600 kg
- cap mare, uneori butucanos, cu profil convex
- gat scurt si gros, greban slab evidentiat, spinare si sale lungi, largi, oblici
- crupa lunga, larga, oblica; torace lung, larg si adanc
- abdomen bine conturat
- membrele prezinta frecvent urmatoarele defecte:
- spata scurta- „mers spetit”
- tendonul fluierului putin deplasat
- chisita: scurta, aproape verticala – „ mers in pensa”
- copita: mare si plata
- fcl – dreptunghiular
-culori: murga si neagra
- are un temperament linistit, este pretentios la conditii de hranire si are putere mare de tractiune
- in Romania: herghelia de la Izviu (Timis)
- participa la formarea calului ameliorat din vestul Transilvaniei si tara Barsei
Furioso-North Star
- este ½ sange englez format la Mezoheghes, iar la baza formarii rasei s-au afla 2 armasari PSE: Furioso si North Star
- tip morfologic mezomorf, talia 155 cm si greutatea 530 kg
- cap: expresiv, cu profil drept
- gat: alungit, musculos
- greaban: putin inalt
- spinarea si salele: lungi, largi, oblice
- crupa: lunga, usor oblica
- torace: mediu, dezvoltat ca lungime, largime, adancime
- abdomen: bine conturat
- membre cu osatura rezistenta
- culori: murga, nergu
- temprament: furios
- folosit pentru tractiuni usoare si calarie
- In Romania este crescut in hergheliile Bontzida (Cluj) si participa la formarea calului ameliorat din centrul si nordul Transilvaniei
Lipitzan
- format la herghelia Lipizzo (Slovenia) prin incrucisari intre calul spaniol, arab si PSE
- cal carosier usor, cu exterioarul frumos, cu un mers elegant
- tip morfologic mezomorf, talie 152-160 cm, greutatea 500-550 kg
- cap: expresiv, cu profil usor convex
- gat: de lebada, lung, larg, musculos, in forma de S
- greaban: sters
- spinare si sale: lungi, oblice
- crupa: rotunjita si oblica
- torace: lung, larg, adanc
- abdomen: cilindric
- membre: cu aplomburi corecte
- culori: vanata, murga, mai rar roiba
- folosit la tractiuni si calarie
- crescut la Sambata de jos (Fagaras) pe baza de linii: Pluto, Napolitano, Converano, Tulipan, Iucitab
- participa la formarea calului ameliorat din zona Fagarasului
Rase grele si semigrele
- tip morfologic dimorf, constituite robusta
- cap mare, dar mic in raport cu trunchiul, scurt si larg
- gat scurt, gros si musculos
- greaban sters
- spinare si sale foarte lungi, cu musculatura dubla
- crupa larga, dubla, tesita
- pipt foarte larg, musculos
- torace scurt, foarte larg, adanc
- abdomen voluminos
- membre groase, robuste, copite mari, de la buretel in jos sunt prezente fire lungi de par = fanioane
- fcl- dreptunghiular
1. Rase grele
Ardeneza
- format din zona muntilor Ardeni(Belgia)
- este o varietate mai mare a calului Belgian greu
- talia 152-162 cm, greutatea 650-750 kg (armasarii sunt mai mari)
- culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres
- folosit la tractiune grea ce depaseste de 4-5 ori greutatea corporala; exploatari forestiere
- in Romania se creste la Izvin (Timis)
Pinzgau (Norica)
- originar din Austria
- talia 155-160 cm, greutatea 600-700 kg (armasarii mai mari)
- cap convex; culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres, baltat, alb cu pete
- in Romania este crescut la Izvin
Shire
- originar din Marea Britanie
- talia 175-185 cm, greutate 700-1000 kg
- culoare: frecvent neagra, dar poate sa apara si culoarea murga, roiba cu desene ( inciorapat), rar culoarea sura cu desene rotate
- cap berbecat
Clydesdale
- originar din Scotia
- talia 165-175 cm, greutatea 850-950 kg
- culoare frecvent murga inciorapat si felinar
2. Rase semigrele
Semigreul romanesc
- format in doua herghelii: 1. Ruşeţu – iapa Trapas romanesc x iapa Ialomiteana x armasar Ardenez
2. Bontida – iapa FNS x iapa Lipian x armasari Ardenezi
- in ambele: sangele este 68% Ardenez
- culoare: frecvent murga, roiba, piersiciu, deres
- prezinta 2 tipuri: unul mai masiv, talia 152-158 cm; greutatea 520-580 kg
unul mai mic, talia aprox. 151 cm, greutatea aprox. 510 kg
- participa impreuna cu Hutul si Ardenez la formarea calului de Bucovina
Rase naturale
Hutul
- format in zona Carpatilor de nord
- este un cal greu in miniatura
- talia 140 cm; greutate 400 kg
- tip morfologic dimorf, constitutie spre robusta
- cap: scurt si larg, cu profil concav sau convex
- gat: scurt, gros
- greaban: sters
- spinare si sale: largi si scurte
- crupa: obila
- torace: scurt, larg, adanc, abdomen bine conurat
- membre: cu osatura foarte rezistenta
- fcl – spre dreptunghiular
- culoare: frecvent murga, roiba, soricie
- se foloseste la port-samar si tractiune
- in Romania este crescut la herghelia Lucina(Moldova Nord) pe baza de linii: Pietrosu, Gord, Gurul, Hroby, Oreshor, Prislop
Rase de agrement
Shetland
- rasa originara din Scotia
- cea mai mare rasa de ponei
- talia 100 cm, cu mari varietati de greutate
- cap: proportional, scurt, larg, cu profil drept sau usor concav, la nivelul fruntii are mot
- gat: scurt, gros
- greaban: sters
- spinare si sale: scurte, largi
- crupa: in acoperis, oblica
- abdomen: voluminos
- membre: scurte, cu osatura rezistenta
- diversitate mare de culori: murga, roiba, baltat, izabela
Falabella
- rasa originara din Argentina
- este cea mai mica rasa de cai din lume
- pretentioasa la conditiile de hranire si clima
- durata gestatiei este cu 2 luni mai mare (ajunge la 13 luni)
- prezinta o pereche de coaste in minus ( 17 in total)
- are capacitate mare de a sari peste obstacole
- prezinta o mare diversitate de culori: baltat, murga, izabela, roiba
Poneiul Romanesc
- este crescut la herghelia Lucina
- format din iapa Hutul x armasar Shetland
- culori: roina, murga, neagra, izabela
Institutii hipice din Romania
1. Herghelia
- ferme de elita care concentreaza materialul biologic cel mai valoros din fiecare rasa (de regula o singura rasa, rar 2 sau 3 rase)
- fiecare herghelie are urmatoarele sectii:
1. sectia pentru femela mama si tineret de femele; femele cu varsta pana la 6 luni si armasari pepinieri
2. sectia tineret masculi cu varste intre 6 luni si 2-3 ani
3. sectia tineret femele cu varste intre 6 luni si 203 ani
4. sectiua de dresaj si antrenament
2. Depozite de armasari
- aici sunt tinuti armasarii de reproductie in perioada nefavorabila pentru monta (septembrie – februarie)
- astfel de depozite exista la: Homorod, Cislau, Izvin, Brebeni
3. Statiunile de monta
- aici sunt adusi armasarii din depozite cu aproximativ 1 luna inainte de declansarea perioadei de monta (1 martie – 31 august)
- sunt aduse si iepe din teritoriu pentru efectuarea montelor dirijate
4. Hipodromul de stat
- aici se realizeaza antrenamentul cailor de trap si galop
- se organizeaza probe de calificare pentru desemnarea celui mai valoros individ din generatie
Organizarea activitatii de reproductie
- urmareste obtinerea unui produs de la fiecare femela in fiecare an; in acest sens trebuiesc luate urmatoarele masuri:
1. examinarea femelelor de peste 3 ani pentru retinerea celor mai valoroase exemplare la reproductie
2. stabilirea necesitatii de masculi pepinieri cunoscand ca un armasar poate sa monteze circa 60 -70 de femele in cazul montei de sezon (6 luni), si respectiv 100 -120 iepe esalonate pe tot parcursul anului
- din sperma unui armasar pot fi insamantate arficicial 250 -300 de femele
3. stabilirea statiunilor de monta, cunoscand ca raza maxima de actiune a acestora este de 10 -15 km
4. examinarea tuturor armasarilor si a iepelor din punct de vedere sanitar-veterinar, pentru depistarea diferitelor afectiuni: bruceloza, durina, anemie infectioasa, etc.
- se apreciaza comportamentul sexual al fiecarui mascul si calitatea materialului seminal in lunile marte, aprilie, mai astfel incat fatarile sa aiba loc in februarie – martie - aprilie anul urmator pentru ca produsii obtinuti sa poata valorifica in mod superior pasunea
- nu sunt recomandate fatarile tarzii, cele de vara, pentru ca ele coincid cu declansarea campaniei agricole ( iepele sunt folosite la diferite operatiuni agricole si scade cantitatea de lapte)
Varsta optima pentru introducerea cailor la reproductie, ciclul sexual, depistarea caldurilor si sisteme de reproductie
- instinctul genezic apare la varsta de 6-9 luni, iar maturitatea sexuala se instaleaza in jurul varstei de 15 -18 luni ( 12 luni la armasari)
- nu se recomanda realizarea primei monte in acest moment pentru ca frecvent se constata intarzieri ale femelelor, debilitatea constitutionala, fatari greoaie, produsi slab devzoltati, iar armasarii se epuizeaza timpuriu
- varsta optima pentru introducerea la reproductie este de 2.5 – 3 ani la rasele grele si semigrele, 3 -3.5 ani la cele intermediare, 3.5-4 ani la rasele usoare
- indiferent de rasa prima monta sau intamantare artificiala trebuie realizata atunci cand femela atinge cel putin 65-75 % din greutatea adultului
- pentru a preveni imperecherile premature este necesara separarea femelelor de masculi inca de la varsta de 6 -7 luni
- durata optima de utilizare la reproductie a unui armasar este de pana la 15-16 ani, iar a unei iepe de pana la 10 -12 ani
- ciclul sexual dureaza aprox 21 de zile, cu variatii intre 17 -27 zile cu urmatoarele faze:
1. proestru 4-8 zile
2. estru 7 -9 zile (uneori 4-5 zile)
3. metestru 6 -8 zile
4. diestru 4 -10 zile
- femela in calduri este nelinistita, agitata, necheaza frecvent, prezinta vulva tumefiata, iar la comisura inferioara este prezent mucusul de calduri
- sare pe alte animale sau se lasa sarita si adopta pozitia campata
- deoarece uneori caldurile sunt sterse este necesara depistarea caldurilor prin introducerea femelei la „bara de incercare”; iepele depistate in calduri sunt contentionate cu o platboriza, li se badijoneaza baza cozii cu un tifon inmuiat in permangant de potasiu si se spala vulva
- exista 2 siseme de reproducere : - natural (monta)
- artifial ( insamantare artificiala)
1. Monta
- poate fi libera: presupune intretinerea armasarilor cu iepele; un armasar la 20-30 iepe
- este nerecomandata deoarece: epuizeaza timpuriu armasarul, exista riscul transmiterii BTS, nu se cunoaste data exacta a montei si astfel nu se poate planifica fatare
- poate fi dirijata: este recomandata; presupune interventia omului care alege cei 2 parteneri pe baza unor criterii riguroase stabilite anterior
- imediat dupa depistarea caldurilor iepele au fost insamantate, iar pentru a obtine o fecunditate ridicata (70-80 %) se repeta insamantarea de 2-3 ori, intr-un ciclu de calduri din 2 in 2 zile
- ovulatia are loc cu 1-2 zile inainte de sfarsitul caldurilor, iar ovulul isi mentine viabilitatea in medie 6-7 ore maxim 12 -15 ore
- spermatozoizii isi mentin capacitatea fecundativa in tractul genital felem 24 -26 de ore; dupa monta femela este plimbata 10 -15 minute pentru a preveni refularea spermei, iar masculului i se dezinfecteaza penisul cu solutie de permanganat de potasiu
- daca femela nu accepta masculul si nu se mai repeta caldurile dupa insamantarea sau monta, inseamna ca a ramas gestanta
- dupa fatare femela trebuie dusa la bara de incercare
Gestatia, hranirea si ingrijirea iepelor gestante
- gestatia dureaza in medie 330-340 zile sau circa 11 luni si 10 zile
- variatia depinde de: varsta, stare de intretinere, numarul si sexul produsilor
- diagnosticul de gestatie se stabilieste prin metode:
1. pe baza modificarilor comportamentale si clinice: este mai linistita, evita aglomeratia, nu mai acceta mascul, nu manifesta calduri
2. prin examen ecografic din a 11-a – 14-a zi dupa monta
3. cu aparatul cu ultrasunete
4. prin exploratie transrectala (nerecomandata)
5. metode de laborator (metoda histologica care urmareste evidentierea celulelor ciliare vibratile din mucusul vaginal al iepelor gestante)
- in timpul gestatiei greutatea femelei creste cu 15-25% datorita dezvoltarii fetusului, a lichidelor si invelitorilor fetale
- manzul are o intensitate mare de crestere, mai ales in ultimele 3-4 luni de gestatie (trebuie avuta in vedere hranirea iepelor corespunzator)
1. pe perioada de stabulatie: 6-7 kg fan lucerna (trifoi, borceag, livada)
2-4 kg morcovi
6-8 kg sfecla furajera sau 5-6 kg siloz superior (mai putin ultima luna de gestatie)
3-5 kg amestec concentrate (ovaz, orz, tarate, srot)
2. pe perioada de vara: 3-4 kg fan
20-30 kg masa verde (pentru fatarile tarzii)
3-5 kg concentrate
- ingrijirea corporala se realizeaza zilnic; stergerea corpului, perierea si tesalarea
- cu 2-3 luni inainte de fatare iapa este scutita de efort mare
Fatarea, ingrijirea si hranire iepelor in lactatie
- fatarea este precedata de semne caracteristice:
1. abdomen voluminos, lasat foarte mult
2. golul flancului se adanceste
3. ugerul marit in volum, mameloanele se intaresc
4. este nelinistita, se culca si se ridica des, refuza hrana (cu cateva zile inaintea fatarii)
- cu 1-2 zile inainte de fatare iapa este dusa in boxa de fatare, amenajata la un capat al grajdului in care se pune un strat gros de paie
- in hergheliile mari fatarea are loc in maternitate, a carei capacitate trebuie sa represinte 5-8 % din numarul total de femele
- cu 1-2 ore inaintea fatarii trebuie realizata toaletarea trenului superior
- fatarea dureaza de la 15 la 45 de minute
- odata cu manzul sunt eliminate si invelitorile fetale, are loc asa zisa „fatare in sac”
- ingrijitorul indeparteaza invelitorile fetale, schimba asternutul si administreaza iepei un amestec de apa cu tarate, fan si masa verde
- la ratia normala se revine treptat in cateva zile
- hranirea in lactatie:
1. pe perioada de stabulatie: 8-10 kg fan
2-4 kg morcov
8-10 kg siloz superior sau 10 -12 kg sfecla
3-5 kg concentrate
2. pe perioada de vara: 25- 35 kg masa verde
Obtional 3-4 kg fan ( in prima parte a lactatiei)
3-5 kg concentrate
- igiena corporala: pansajul zilnic: periat, ttesalat, busumare
- in primele 3 saptamani dupa fatare iapa este scutita de efort, apoi este utilizata la eforturi usoare si mijlocii
Hranirea, ingrijirea si folosirea armasarilor pepinieri
- are drept scop aducerea si mentinerea lor in conditie de reproducatori
- hranirea armasarilor pepinieri:
1. pe perioada de stabulatie: 6-8 kg fan
8-10 kg morcovi sau 4-5 kg morcovi si 4-5 kg sfecla
3-4 kg concentrate
2. pe perioada de vara: 3-4 kg fan
15-20 kg masa verde
3-4 kg concentrate
- ingrijirea: zilnic se efectueaza perierea, tesalarea, stergerea corpului,, copitele se curata la nevoie, iar la circa 1 luna se ajusteaza
- miscarea zilnica pe o distanta de 7-8 km este obligatorie, alternand pasul cu trapul
- regimul de folosire la monta:
1. armasari tineri (mai mici de 7 ani) si armasari mai mari de 15 ani, efectueaza o singura monta pe zi cu o zi pauza pe saptamana
2. armasarii adulti intre 7 si 15 ani realizeaza 1-2 monte pe zi, la interval de 8-10 ore, cu o zi pauza pe saptamana
Cresterea manjilor
- imediat dupa fatare manzului i se acorda primele ingrijiri:
1. sunt indepartate mucozitatile din nas si gura
2. se face stergera corpului cu somoioage de paie pentru indepartarea mucozitatilor si pentru stimularea circulatiei
3. se taie cordonul ombilical (daca nu s-a rupt singur) la 10 cm de abdomen si se dezinfecteaza cu tinctura de iod
- imediat dupa fatare manzul este dat sa suga colostrul
- la inceput consuma cca 3-4 litrii pe zi, dupa care ajunge la 8 -10 litrii pe zi
- manzul orfan este dat sa suga colostru la o iapa care a fatat in aceeasi zi sau cu 1-2 zile inainte, apoi este alaptat artifial cu lapte de vaca diluat o treime cu apa si se agauga 1 lingura de zahar la 1 litru de lapte
- se incalzeste la 30 grade Celsius, se administreaza cu biberonul din jumatate in jumatate de ora ( in primele 2 saptamani), apoi din 2 in 2 ore pana la intarcare
- in primele 2 saptamani suge de cca 60-70 de ori pe zi, iar la un supt 150-250 ml lapte
- manzul orfan poate fi hranit cu lapte colostral recoltat de la alta iapa sau de la iapa mama sau direct de la o iapa care a fatat in aceeasi zi
- manjii au o intensitate mare de crestere:
1. rase usoare 800 g -2 kg pe zi
2. rase intermediare 1 -1.3 kg pe zi
3. rase grele si semigrele 1.5 -1.6 kg pe zii
- nerealizarea acetor sporuri indica o deficienta in hranirea iepelor
- pot sa apara tulburari digestive (diaree) cand se administreaza ceai de musetel si antiseptice intestinale, (constipatia) cand se administreaza purgative usoare: ulei de ricin, clisma cu apa calda
- in primele 20 de zile manzul conduma lapte, iar in a 21-a zi se introduce faina de ovaz, in jur de 50-100 g pe zii, iar la 1 luna se administreaza ovazul zdrobit si faina de mazare
- la 2 luni de administreaza boabe de ovaz, consumul crescand treptat astfel incat la intarcare manzul sa ingere 3 kg pe zi
- in paralel cu concentratele se administreaza fan de leguminoase la discretie, iar de la 2-3 luni morcovii si apoi masa verde, cand este scos cu iapa mama pe pasune
- in primele 7-10 zile manzul este tinut alaturi de iapa mama in maternitate, apoi este transferat in adapostul destinat iepelor cu manji
- igiena corporala: periere si stergere
- manzul este invatat sa ridice picioarele pentru examinare
- in prima saptamana de viata este scos in padoc 10 -15 minute pe zi, durata care creste progresiv
- intarcarea se realizeaza la cca 6 luni, si pentru a se diminua stresul intarcarii manzul trebuie obisnuit sa consume hrana solida inca din timpul alaptarii
- cu o saptamana inainte de intarcare manzul este separat de mama cateva ore pe zi, iar mama primeste mai putine furaje lactogene
- in herghelii, odata cu intarcarea se realizeaza marcarea, separarea pe sexe, masuratori corporale si se stabileste greutatea fiecarui animal
Cresterea tineretului cabalin
- pe perioada 6-12 luni ritmul de crestere este la fel de intens ca pana la 6 luni; trebuie avuta o deosebita atentie asupra hranirii
4-5 kg fan leguminoase
3-4 kg concentrate
2-3 kg morcovi
- peste 12 luni intensitatea de crestere scade si trebuie crescuta cantitatea de fibroase
1. pe perioada de stabulatie : 6-8 kg fan (din care ½ de leguminoase)
2-3 kg morcovi
2-3 kg concentrate
2. pe perioada de vara: 10-20 kg masa verde
2-3 kg concentrate
- igiena corporala zilnica: periat, stergerea corpului, ajustarea copitei sa 5-6 saptamani
- miscarea zilnica: pe culuarea special amenajate, cca 1-2 ore pe zi
Folosirea rationala a cailor la efort
- urmareste valorificarea integrala a caacitatii de efort a fiecarui animal
- are un rol important: dresaj, antrenament
1. Dresajul
- urmareste supunerea calului vointei omului pentru a-l face apt sa execute diferite exercitii sau miscari potrivit atitudinilor acestuia
- dureaza aproximativ 3 luni
- principiile dresajului:
1. repetitia – imprimarea in memoria calului a diferitelor exercitii sau miscari
2. ritmicitatea – fixarea corecta a diferitelor exercitii fara constrangerea animalului
3. continuitatea – exercitiul ramane fixat in memorie toata viata
4. progresivitatea – se trece de la simplu la complex
2. Antrenamentul
- incepe imediat dupa dresaj si urmareste dezvoltarea aparatului locomotor si a celorlalte aparate care influenteaza capacitatea de efort
- in functie de specificitatea de face diferit:
1. la caii de trap: incepe de cca 18 luni, dureaza aproximativ 3 luni; la 2 ani se organizeaza primele probe de verificare cu public
2. la caii de tractiune: incepe la 2-3 ani, dureaza de la 3-4 luni pana la 8-10 luni, in functie de intensitatea efortului
3. la caii de galop: incepe la 18 luni, dureaza 7-8 luni, la 2 ani au loc primele probe de verificare pe distanta de 700 de metrii
Calificarea efortului cailor
- din energia disponibila se consuma 30-35 % pentru lucrul mecanic util, iar restul pentru intretinerea functiilor vitale si pentru deplasare
- capacitatea de efort depinde de factorii interni ( varsta, rasa, talie, greutate) si de factorii externi ( starea harnasamentului, a vehiculului, a drumului; clima)
- este necesara normarea efortului cailor astfel incat calul sa fie folosit la lucrari care nu depasesc puterea lui de tractiune
- marimea efortului ( travaliul)
T = E x S unde E – forta (efortul de tractiune) in kg
S – lungimea drumului in m
- forta de tractiune se determina in doua moduri:
1. cu ajutorul dinamometrului pus intre sleauri si crucioi;
- pe teren orizontal forta de tractiune (E) trebuie sa fie egala cu 13-15 % din greutatea calului
- pe teren accidentat, in panta E = 40-50 % si chiar peste 50 % din greutatea corporala
2. poate fi stabilita si cu ajutorul formulei:
E = Q x f unde Q – greutatea tractata
f- coeficientul de rezistenta la frecare
- se diferentiaza efort: usor (700 t – 1500 t / m)
Mijlociu (1500 t – 2100 t .m)
Greu (2100 t – 3000 t/m)
Foarte greu (peste 3000 t/m)
Organizarea si planificarea activitatii cailor de tractiune
- urmareste realizarea unui randament cat mai ridicat in exploatarea cailor
- este necesara alternarea timpului de lucru cu cel de odihna astfel incat oboseala acumulata ziua sa dispara noaptea
- exploatarea cailor de tractiune este eficienta cand sunt apti pentru efort cel putin 280-300 de zile pe an
- cu aproximatic 4-6 saptamani premercator declansarii campaniei agricole trebuie luate urmatoarele masuri:
1. aprecierea starii de sanatate si tratarea celor bolnavi
2. verificarea starii harnasamentului si a vehiculelor
3. hranirea stimulativa a cailor cu ctare proasta de intretinere astfel incat sa realizeze sporuri de aprox 500 g pe zi
- durata folosirii la efort creste progresiv de le 3-4 ore pe zi la 5-6 ore, apoi la 7-8 chiar 10 ore pe zi (aliura de deplasare la pas sau pas alternat cu trap)
- lucrul se desfasoara in 2-3 reprize; dupa diecare ora de efort calul trebuie lasat sa se odihneasca 10-15 minute, iar dupa un efort de 18-20 de km o pauza de aproximativ 2 ore
Hranirea cailor de tractiune
1. pe perioada de stabulatie: 10-12 kg fan
10-12 kg sfecla furajera sau 8-10 kg siloz
3-6 kg concentrate
2. pe perioada de vara: 15-25 kg masa verde
Obtional 3-4 kg fan
3-6 kg concentrate
- ratia zilnica se da in 3 tainuri in ordinea fac-concentrate-suculente
- dupa efort calul este lasat sa se odihneasca 30 de minute, apoi primeste hrana si este lasat in repaus aprox 1 ora
Adaparea cailor de tractiune
- 20-40 litrii de apa pe zi; temperatura optima de 10-12 grade celsius
- apa rece si adaparea imediat dupa efort pot determina colici, congestii intestinale grave si avort
- caii trebuie sa aiba la discretie bulgari de sare pentru lins sau in amestecul concentrat se incorporeaza 30-40 g sare si 40-60 g praf de oase
Ingrijirea cailor de tractiune
- la terminarea programului calul este deshamat, se trateaza eventualele plagi, se realizeaza tesalarea, perierea, stergerea corpului, regiunile murdare sunt spalate, iar vara se romanda imbaierea generala
- din 3 in 3 luni caii sunt potcoviti, la o luna jumate se despotcovesc si se ajusteaza copita
- pentru a preveni aparitia crapaturilor, copitele sunt unse de 2 ori pe saptamana
Ameliorarea cailor
- se desfasoara pe 2 planuri:
1. ameliorarea raselor perfectionate din herghelii
2. ameliorarea materialului cabalin din teritoriu
- ameliorarea se realizeaza prin selectie, incrucisare, dirijarea imperecherilor, cresterea in rasa curata
Selectia cailor
- este precedata de examenul sanitar-veterinar care urmareste descoperirea unor afectiuni: anemia infectioara, anomalii congenitale, etc
- criterii fenotipice:
1. dezvoltare corporala
2. conformatia
3. constitutia corporala (toate acestea se apreciaza cu ochiul liber si prin metoda punctelor)
- caii ce prezinta defecte de conformatie, aplomburi nu sunt retinuti la reproductie
- cel mai important criteriu de selectie este performanta productiva
Caii de galop
- sunt apreciati in functie de performanta inregistrata la probele de calificare organizate la varsta de 2-3 ani pe hipodrom
- la 3 ani se organizeaza derbiul pentru stabilirea celui mai valoros produs al fiecarei generatii
Caii de trap
- sunt apreciati in functie de performantele realizate pe hipodrom la probele de calificare de la 2-3-4 ani
- la 4 ani se organizeaza derbiul; armasarii cei mai valorosi sunt trimisi in herghelii, cei mai putin valorosi in depozite, iar cei necorespunzatori sunt castrati si folositi la diferite lucrari
- iepe cele mai valoroase sunt trimise in herghelii, iar cele cu valoare zootehnica redusa sunt folosite la diferite lucrari in ferme
Caii din celelalte rase perfectionate
- sunt apreciati in functie de performantele realizate la probele de verificare organizate in fiecare herghelie la varsta de 4-5 ani
1. la Hutul proba de port-samat si de tractiune
2. la rasele grele si demigrele proba de tractiune si rezitenta pe distanta de 10-20 km
3. la alte rase proba de tractiune usoara si mijlocie, calarie
- criterii genotipice:
1. originea
2. rudele colaterale: frati, surori, semifrati, etc
3. descendenta (criteriu de baza care confirma valoarea unui animal)
- in herghelii fiecare armasar monteaza un numar limitat de iepe, astfel incat sa rezulte 15-20 de descendenti pe baza carora se estimeaza valoarea de ameliorare a armasarului
- cei mai valorosi armasari sunt declarati pepinieri, sunt retinuti si folositi intens la reproductie
- pentru a ameliora in descendenta insusirile dorite este necesara si dirijarea imperecherilor, adica alegerea celor 2 parteneri pe baza unor criterii riguras stabilite
Metode de crestere folosite la cabaline
- se practica cresterea in rasa curata, cu precadere in herghelii, asociata cu selectia severa si pe baza de linii
- cresterea prin incrucisare (incrucisari de ameliorare si industriale)
CRESTEREA OILOR
Sistematica zoologica si domesticirea oilor
Increngatura – Chordata
Clasa – Mamalia
Subclasa – Eutheria
Ordin – Ungulata
Subordin – Artydoctyla
Grupa – Ruminantia
Familia – Covicornae – subfamilia Bovinae
Subfamilia Antilopinae
Subfamilia Ovinae – Genurile: Hemitragus, Alatrogus, Pseudovis, Ovis
Genul Ovis
- Ovis Mussimar (muflonul european) specie salbatica, intalnita si azi in Corsica si Sardinia; din el provin rasele de oi cu coada scurta
- Ovis Orientalis (muflonul asiatic) – raspandit in Tibet, Iran, Afganistan; din el au derivat Ovis Aries (oaia fara coarne) si Ovis Palustrus (oaia palustra)
- Ovis Vigney Arkar (oaia de stepa) – intalnita in stepele de la estul marii Carspice pana in Himalaya; din el provin rasele de oi cu coada lunga si lata
- Ovis Vigney Cyclouros (urialul) intalnit in Asia centrala, Tibet; a dat nastere unor rase cu lasa groasa din Iran si Tibet
- Argarul – raspandit in Asia centrala, Tibet; din el provin rasele cu coada si fesa groasa de tip kurdik
- Ovis Canadnesis (Montana) – oaia de munte; din ea privon Ovis Bonalis (oaia de zapada)
Domesticirea oilor
- a avut loc acum aprox 6 mii de ani in 3 centre principale
1. Sud-vestul Asiei – pentru Arcar
2. Centrul Asiei – pentru Argal
3. Sud-estul Europei – pentru Muflon
Clasificarea raselor de oi
- exista peste 400 de rase clasificate pe baza urmatoarelor criterii:
1. dupa origine – rase mufloniforme, arkarikorme si argaliforme
2. dupa particularitatile morfologice:
a) lungimea si aspectul cozii
- rase de oi cu coada: - lunga (mai mult de 13 vertebre coccigiene) majoritatea
- scurta (mai putin de 13 vertebre): Friza, Romanov
- lata (cu depozit de grasime la baza cozii): Karakul, Awassy
- si fesa grasa tip kurkink: Grissara, Edilbaev, Saradjinse
b) prezenta coarnelor
- cu coarne la ambele sexe: Turcana, Tigaie, Stogosa
- cu coarne doar la mascul: Merinos
- fara coarne la ambele sexe: Merinos precoce german, Friza, rase englezesti de carne
c) insusirile invelisului pilos
- cu lana: - fina: Merinos
- semifina: Tigaie, Bergamasca
- semigroasa: Stogosa, Carabosa romaneasca
- groasa: Turcana, Karakul, Awassy
- cu par: oaie de Somalia, Camerun, Red Masai
3. in functie de aptitudini productice
- rase cu lana fina, rase de carne, rase de pielicele, rase de lapte
- rase mixte: - lana-carne: Merinos Stavropol, Caucazian, de Palas
- carne-lana: Ile de France, Carriedale, Merinolandshaf
- lana-lapte-carne: Turcana alba, Tigaie, Stogosa
- pielicele-lapte-carne: Turcana neagra si brumarie
- prolificitate-blanuri-lana: Romanov
- prolificitatea-carne: Finish – Candrace
- carne-grasime: Gissara, Edilbaev
4. dupa locul de formare:
- locale: Turcana, Merinos de Palas
- importate: Merinos australian, Friza, Awassy
Rase de oi locale
1. Rase cu lana fina
Merinos de Palas
Merinos Transilvanean
Spanca
2. Rase cu lana semifina
Tigaie
3. Rase cu lana semigroasa
Stogosha
Carabasha romaneasca
4. Rase cu lana groasa
Turcana (oaia barsana)
Particularitatile reproductiei la ovine
Sisteme de reproductie folosite la ovine
- sisteme de reproductie naturala (monta)
- sisteme de reproductie artificiala (insamantari artificiale)
1. Monta
- este pacticata mai ales in sectorul gospodaresc
- prezinta urmatoarele variante:
a) monta libera – metoda cea mai veche
- presupune introducerea berbecilor in turma de oi la inceputul sezonului sexual si mentinerea lor in turma pana la incheierea acestuia
- un mascul poate monta 25-30 de femele
- avantaje: - asigura o fecunditate ridicata
- reduce efortul fizic al ingrijitorilor
- dezavantaje: - nu se cunoaste originea paterna a produsilor
- nu este posibila ameliorarea performantelor
- epuizarea timpurie a masculilor
- din aceste motive nu este recomandata
b) monta pe clase
- presupune imperecherea turmei pe anumite clase in functie de :
- cantitatea si calitatea lanii
- greutatea corporala
- unui grup de femele dintr-o anumita clasa i se repartizeaza un mascul dintr-o clasa superioara pentru a imbunatati in descendenta insusirile dorite
- comparativ cu monta libera: - permite cunoasterea paterna a produsului
- este posibila ameliorarea
c) monta harem
- unui grup alcatuit din 30-40 de femele i se repartizeaza un singur mascul
- este posibila ameliorarea
- este o metoda laborioasa
d) monta dirijata – cea mai recomandata
- exista 2 posibilitati de realizare:
1. monta in boxa – presupune introducerea reproducatorului intr-o boxa in care sunt cazate mai multe femele in calduri
2. monta la mana – se realizeaza sub supravegherea ingrijitorului
- un mascul monteaza 50-70 femele
2. Insamantarea artificiala
- cel mai folosit sistem de reproductie
- prezinta multiple avantaje:
- permite accelerarea ritmului de ameliorarea genetica a ovinelor, prin folositea rationala la reproductie a berbecilor cu valoare zootehnica remarcabila
- numarul descendentilor unui mascul e mult mai mare decat in cazul montei; cu sperma de la un mascul pot fi insamantate 500-1500 femele
- scad cheltuielile de hranire si intretinere a ovinelor
- riscul transmiterii diferitelor afectiuni e mult diminuata deoarece sperma provine de la masculi care nu sunt purtatori de boli contagioase
- berbecii adulti sunt folositi pana la 4 recoltari pe zi , iar cei tineri pana la 1-2 recoltari pe zi
- se poate folosit: - sperma bruta – pastrata la 12-14 grade Celsius cel mult 6-10 ore
- sperma refrigerata – pastrata la 2-4 grade Celsius maxim 24 ore
- sperma congelata – in azot lichid, sau la – 196 grade Celsius, pe timp nelimitat
- dupa recoltarea spermei aceasta este diluata
- doza de inoculare este de 0.2 ml (minim 100 milioane spermatozoizi)
Pregatirea oilor si berbecilor pentru monta
Depistarea oilor in calduri si efectele montei
Gestatia, hranirea si intretinerea oilor gestante
1. Gestatia
- gestatia dureaza in medie 160 zile
- in cazul primiparelor, oilor cu stare buna de intretinere, oilor care fata 2-3 miei, oilor care fata mielute, abaterea este de 1-3 zile
- diagnosticul gestatiei se stabileste timpuriu:
- pe baza comportamentului linistit al femelei
- prin nerepetarea caldurilor la 17-18 zile dupa monta
- prin dozarea progesteronului din sange la 17-18 zile dupa monta (daca estea este in cantitate mare – oaie este gestanta)
- prin ecografie – in primele 40 zile dupa monta
- diagnosticul se poate stabili tardiv prin inspectii:
- cresterea in volum a abdomenului
- prin palpatie – din luna a 4- a de gestatie
- prin dezvoltarea glandei mamare cu 2 saptamani inainte de fatare
- in primele 3 luni de gestatie fetusul realizeaza numai 15 % din greutatea pe care o are la fatare
2. Hranirea
- nu difera de cea a oilor negestante
- se bazeaza pe: fibroase, suculente, concentrate in cantitati mici
- din luna a 4-a de gestatie intensitatea de crestere a fetusului este foarte mare
- este necesara hranirea stimulativa a oilor gestante:
- fanuri (sau grosiere de calitate superioara) 2-2.5 kg
- suculente 1-1.5 kg
- concentrate 200-300 g
- cu 1-2 saptamani inainte de fatare sunt scoase din ratie grosierele si suculentele
- apa este administrata la discterie la temperatura adapostului
- intretinerea femelelor gestante se face in saivane lipsite de curenti, la 4-8 garde celsiul, cu o umiditatea relativa a aerului de 70%
- asternutul este improspatat de cate ori este nevoie
- miscarea oilor se realizeaza prin accesul in padoc sau pe pasune daca timpul este favorabil
- in padoc se administreaza hrana in ieste tip gratar si se pun bulgari de sare pentru lins
3. Fatarea
- deoarece montele se realizeaza intr-o perioada scurta (40-50 zile) si fatarile cor fi comasate intr-un interval scurt de timp
- pentru a reduce pirderile in randul mieilor si oilor mame, se iau urmatoarele masuri:
- cu cca 2-3 saptamani inainte de declansarea campaniei de fatare saivanele se improspateaza, se schimba asternutul
- in cazul fatarilor de iarna, la un capat al adapostului lipsit de curenti se delimiteaza compartimentul de fatare, in care se amenajeaza boxe individuale de fatare si boxe colective pentru oile mame si cele 3 categori de miei: cruzi (pana la 7 zile), mijlocasi (8-20 zile), zburati (21-30 zile)
- in ambele tipuri de boxe se pun: iesle gratar, jgheaburi pentru concentrate, adapatori
- in primele 3-4 zile dupa fatare mama este tinuta cu mielul in boxa individuala, apoi este transferata impreuna cu acesta in boxa colectiva
- se face:
a) pregatirea materialelor: substante dezinfectante, medicamente, prosoape, crotali, clesti pentru crotali, ieste
b) pregatirea ingrijitorilor – presupune instructajul acestora si stabilirea sarcinilor
c) pregatirea oilor – cu cca 2 saptamani inainte de fatare: se tunde lana din jurul ugerului (codinire); cu 1-2 zile inaine de fatare sau numai la aparitia semnelor prodromale, oaia este transferata in boxa individuala de fatare
- fatarea dureaza cca 15-30 minute
- in cazul fatarii a 2 produsi, al 2-lea miel este eliminat la cca 15 minute dupa primul
Sisteme de intretinere a ovinelor
Mulsul oilor
Ingrasarea oilor Reconditionarea ovinelor adulte reformate
Ameliorarea ovinelor
|
