Cursuri partea a II a

Din limfa, lichide interstitiale, tesut, celule a tox metab. Deriveux/ultimul act al Dramei tx.

Calea, viteza, durata, gradul eliminarii st.in functie de o serie de fact fizico-chimici. Nocivitatea unui tx.este c.att. mM. c.ct. eliminarea este mai lenta.

Calea renala este principala cale de eliminare a tx.(acestea  trebuie sa aiba masa moleculara sub 400µ:

2)      Reabsorbtia tubulara pasiva si activa

3)      Secretia tubulara

Viteza depinde de:

a)      Debitul urinar           b)   Rata de fixare a tx.pe prot.plasmatice           c)  pH-ul urinar

O fractiune de tx(metab) filtrata poate fi reasorbita la nivel tubular in fct. de caracteristicele fizico-chimie:

-          compusii lipo-solubili se absorb pana la metaboliti hidro-solubili

-          compusii hidro-solubili se elimina renal

-          electrolitii slabi se elimina in raport cu pH-ul urinei tubulare: pH-ul alcalin fav.elimin. compusului acid ionizat deoarece reabsorbtia tubulara este modificata.;                            pH-ul acid favorizeaza eliminarea compusului bazic alcalin

-          electrolitii tari sunt eliminati rapid indiferent de pH-ul urinar. Sunt complet disociabili.

La pH urinar acid(normal) se iau masuri de alcalinizare urinara prin perfuzii cu bicarbonat de Na, in itx.cu: acizi organici, aldehida, alcool barbiturice fenol, sulfamide. Acidifierea se face cu clurura de amoniu(perfuzie) si favorizeaza eliminare amfetaminicelor, streptomicinei. Anumite s, datorita slabei capacitati de ionizare si propietatii mari de eiberare de proteinele plasmatice nu sunt influentate de pH(stricnina, bromurile, clorurile, penicilina etc.)

La varsta inaintata cantitatea de tx.elimnata este redusa.

Categorii de interactiuni: secretia activa tubulara; pot intra in competitie pt aceleasi mecanisme de transport.

In general , pe calea renala se elimina: majoritatea sarurilor. metalice, apoape toti alcaloizii, ioduratele, nitratii, terebentina.    

Calea digestiva: mase moloeculara peste 400-500µ; ficatul are rol esential in eliminarea tx.dar eficienta este modificata daca procesul de reabsorbtie la nivelul intestinului (circulatie enterohepatica). Prin materiile fecale se elimina acei tx.care sunt conc. in bila(nu sunt reabs.in intestin). S.excretate biliar: 1)anioni polari putermici(conjugati glucoronici ai s.chimice exogene.);     2) cationi puternic ionizati(compusi cu amoniu cuaternar neresorbabili: Boxogonina; atidotul pt.insecticidele organofosforice);          3)s.neutre neioniz   suscept. de a realiza ciclu entero-hepatic(morfina, stilbestrolul);  compusi ogano-metalici.

Saliva . Pe aceasta cale se elimina alcaloizi, ioduri, clorati, mecuri. Actul ionizarii elimina toate tipurile de s.prezente in stomac.

Calea pulmonara. Caracteristica pt. gaze, s.volatile: monoxide de C, H2S, HCH, -COOH, amoniac, acetona, cloroform. Imprima halene. Itx.cu arsen – miros aliacen(ceapa).

Calea gld.mamare. Eliminare de medicamente(laptele este un important vehicul mama-sugar):alcaloizi, Hg, Pb, Ar, I, organo-fosforice/clorurate, micotoxine(aflatoxinaM1) . Exista norme europene care stabilesc doze pt.s.tx.din lapte: bieldringul c% limita < 0,3ppm.

Calea cutanata( tegumente, fanere, gl.sudoripare.):metale grele, halogenul, s.volatile.


Mecanismele de actiune ale s.tx.la nivelul celular si molecular:

 
1)   Actiunea asupra membranei celulare

(prima bariera de contact, regleaza patrunderea si eliminarea s.in interior si respectiv spre exterior, mentine constata compozitia mediului intern): Influenteaza fluxul ionic prin membrana prin micsorarea(a)/marirea(b) canalelor ionice:

a)      exista canale separate pt.ioni de Na si de K, unele s.tx.(tetratoxina) blocheaza flux de Na iar clorura de tetraetil amoniu blocheaza fluxul  ???; blocarea conditioneaza nervos si stabilitatea membrana->intrerupe fluxul ionic(cazul cocainei)

b)      DDT

 

2)   Asupra nucleului.

Informatia genetice in ADN este echilibrata de enzime necesare transportului acestei informatii in celule. Tx. cu actiune  asupra lui produce aparitia unei codificari anormale a ADN-ului cu formarea unui ARNm modificat, si sinteza proteica anormala: benzidina, α si β naftil amina, uraniul, Ar. Barbituricele formeaza legaturi specifice de H extrem de puternice cu derivattii ADN si ARN: colchicina si protoxidul de Azot.(inhibate ale niftozei). Atiobiotice (rubidomicina, antracinina) afecteaza replicarea si transcrierea prin formarea unor complecsi reversibili cu ADN. Legaturile electrostatice induc modficarea pH-ului mediuliu. S.cancerigene creeaza legaturi covalente cu acizii nucleici.???????????

 
3)   Asupra citoplasmei.

 Asupra proceselor metab.si a schimburilor ce au loc in int,celulei, si intre ea si mediul extracelular: metabolismul glucidic – frecvent influentat de tx.


***C8

4)   Reticulul endoplasmatic

Este alcatuit din membrane de separare aranjate intr-un sis.de canalicule care ating nucelul si inconjoara mitocondriile. Unele portiuni ale sale sunt netede(REN) altele au granule pe ribozomi(RER). Are rolul de a concentra si de a transporta proteinele sintetizate de ribozomi. Principalele mecanisme de actiune a tx.asupra RE sunt:

1)       modificarile structurale prin scaderea sintezei lipoproteinelor, consecinta a scaderii sintezei ATP-lui in mitocondrii: EX: tetraciclinele determina steatoza hepatica cu vacuolizarea RE, cu cresterea cantitatii de REN si scaderea RER.; CCl determina dilatarea RER cu desprinderea ribozomilor si scaderea sintezei proteice.

2)      hipertrofia RE ca urmare a stimularii activitatii OFMM(oxidaze cu fct.mixte microzomale) ca o consecinta a inductiei enzimatice.

3)       inhibitia directa a enzimelor. EX: novobiocina inhiba glucoronil-transferaza hepatica cu eliberarea de bilirubina si aparitia hepatitei.

 
5)   Ribozomii

Granulele dispuse de-a lungul RE si reprezinta locul de sintetizare a proteinelor dupa modelul det de ARNm. Cursul normal al sintezei proteinelor este influentat de foarte multe s.tx. (EX: Puromicina)

6)   Lizozomii

Au un rol important in activitatea digestiva a cel. S.tx.pot interveni prin urmatoarele mecanisme:

1)      afectarea permebilitatii membranare care poate produce dereglari in trecerea apei si a electrolitilor; daca alterarea este profunda sau membrana este rupta, enzimele hidrolitice care sunt eliberate si ataca constituentii de baza celulari; in final se produce dereglarea organitelor, in primul rand a mitocondriilor si RE, apoi urmata de citoliza  (EX: CCl4, streptomicina, digitalicele, DNOC hipertermie)

2)      intervenirea in fagocitoza cu formarea de vacuole

3)      modificarea r.din interiorul lizozomilor(EX: det.neionici)

 

Mecanismul de actiune al s.tx.la nivelul diferitelor siteme si aparate

        La nivel celular se considera ca tx.ar actiona fie prin modificarea starii coloidale a citoplasmei si a permeabilitatii celulare(tx.de concentratie) fie prin simplul contact cu suprafata celulei(toxice mimetice). Acest mod de a explica actiunea tx.este simplist, neelucidand aspectele multor itx.

Desi efectele se generalizeaza la nivelul intregului organism exista totusi caractere particulare pt fiecare s.tx. Exceptand unii compusi care au capactitatea de a distruge toate tes (acizii+bazele, s.corozive) celelalte actioneaza prin mecanisme biochimice si enzimatice sau prin actiuni ce se produc la distanta prin intermediul SNV, realizand "sindromul de iritatie"(Reilley)

EX de mecanisme biochimice: actiunea tx.tioloprive(actiune asupra gr.SH) care provoaca blocarea gr.SH si fac parte s: Hg, Ar, Cd, Ni.

EX de mecanisme enzimatice: sclerozele consecintele itx.cronice care pot fi puse pe seama unor secretii prelungite de mineralocorticoizi(EX: in sindromul general de adaptare >stres); insecticidele organo-fosforice cu actiune asupra colinesterazei determina o simptomatologie dominata de manifestari colinergice.

EX de mecanismul Reilley: leziuni hemoragice intalnite in tes.situate la distanta de sediul actiunii. Are la baza tulburarile provocate SNV-ului care la randul sau determina tulburari vaso-motorii.

La nivelul tesuturilor tx.prezinta o anumita activitate. Leziunile care se produc st. reprezentate de congestii, hemoragii, degenerescente, necroze; actiunea tx.se poate produce in momentul patrunderii s., in timpul difuziunii sale, sau in momentul eliminarii. In afara unor modificari functionale inerente se obsera schimbari in forma, volumul, consistenta si culoarea  tesutului/organului care pot fi orientative sau chiar caracteristice pt.stabilirea diagnosticului. (EX: atrofia galbena acuta a ficatului este considerata specifica pt.itx.cu P). In cazul tesuturilor elementele cele mai diferentiate sunt si cele mai vulnerabile.

Pe baza electivitatii tx.pt.anumite tes/organe se poate vorbi de: tx.renale(Hg); tx.hepatice(P); tx.nervosi (alcaloizii); tx.cardice (glucozizii cardiotonici)

Actiunea tx. asupra SN

SN este foarte sensibil la actiunea marii majoritati a s.tx.dar si la hipoxie, produsa de s.tx.la alte nivele. Tx.poate actionata asupra cortexului, bulb, maduva, placa motoare, terminatii senzitive sau motorii.

Exista s.care actioneaza direct asupra SN altele asupra componentelor de relatie centrala(stricnica); altele asupra sis.de relatie periferica(curarizantelel), altele asupra celor vegetative(organo-fosforice). La nivelul SNC tx.pot actiona: excitant(cafeina) sau deprimant(cloranfenicolul, barbiturice); unele tx.au efecte numai asupra anumitor etaje ale SNC.(cafeina, camfor, amfetamina produc excitatii asupra scoartei; pentetrazol, lobelina, micetamide st.excitante bulbare iar stricnica actioneaza la nivelul m.spinarii). Unele s.tx.afecteaza in mod diferentiat etajele SNC(cloranfenicolul deprima initial scoarta apoi depresia centrilor subcorticali, apoi m.spinarii si in final bulbul.

Tx.bulbare pot actiona asupra centrului respiratiei, pneumograstic sau glicoregulator. EX: CO2, cianuri, morfina, lobelina.

La nivelul terminatiilor nervoase tx.pot:                       A)intrerupe fluxul motor(curarizante)         B) pot intreurupe firul senzitiv (cocaina). Si senzorii pot fi afectati de tx.(acuitatea vizuala - alcool metilic, auzul - streptomicina si diluidro-streptomicina.)

SNV este pasibil la actiunea m.M. s.mimetice sau litice (vagolitic – atropina). SN poate fi afectat si indirect ca urmare a urmatoarelor: 1)hipoxia(s.methemoglobinizante) 2)modificari hidroelectrice (itx.cu sare) 3)modificari acido-bazice 4)instituirea colapsului vascular.

Principalele tulburari neurologice din intx. st.:

1)      coma toxica

2)      convulsiile, consecinta a hiperexcitabilitatii zonelor motorii din scoarta sau a unor centri nervosi motorii/medulari

3)      midriaza, mioza si rigiditatea pupilara. Prin actiunea tx.directa a unor s.tx.si prin blocarea sis.enzimatice vegetative sau prin stari hipoxice.

4)      aptatia, somnolenta, in itx acute, cele caracterizate prin insuficienta renala, tulburari circularorii grave, anemie.

5)      tulburari motorii (pareze/paralizii)

6)      tulburari senzitive (neuromialgii, anestezie, parestezie)

Actiunea tx.asupra aparatului circulator

                Prin actiunea tx. asupra comp. sale: sg, vase, cord.

                               ACTIUNEA ASUPRA SANGELUI.

                Poate afecta coagulabilitatea: scade in itx.cu varfarina, oxalati, hirudina; creste in urma actiunii veninului de vipera. Elementele figurate rosii pot suferi modificari: A)Morfologie: anizocitoza, poikilocotoza, granulatii bazofile(Pb), granulatii Heinse(anilina);   B)Numerice: poliglobulie(Ar, CO), poliglobulie prin heoconcentratie(Cl, clorpicrina, fasgen), hipoglobulie prin blocarea eritropoezei(P, Taliu, Pb), hipoglobulie prin hemoaglutinare(ricin);  C) Hb: poate fi blocata de: CO(carboxiHb), nitriti si clorati(methemoglobina), bezen si Pb(hematoporfirina cu pierderea Fe din Hb).            Elementele figurate albe pot suferi: leucopenie(benzen, uretan, iperita, albastru de toluidina, sulfamide), agranulocitoza(dinitrofenoli, benzol, acid arsenicos, amidopirin). Trombocitele: plachetopenie si purpura( in pteridism, stahibotriotoxicoza)

                               ACTIUNEA ASUPRA UNOR CONSTANTE SANGVINE BIOCHIMICE(Na,K,Mg,Ca).

                Tulburari ale echilibrului ionic: hipocalcemie(oxalati), hiperfosfatemie(nefropatii cronice)

                               ACTIUNEA ASUPRA VASELOR

                Vasoconstrictoare (secara cornuta)

                Vasodilatatoare (nitriritii, atropina)

***C9

                               ACTIUNEA TX.ASUPRA CORDULUI

                Determina: - Ttulburari de contractibilitate, care survin prin actiunea directa asupra miocardului sau printr-un regim circulator coronian inadecvat sau ca urmare a hipoxiei. - Tulburarile de ritm prin actiunea tx.asupra SN periferic si asupra fasciculelor excito-conductoare ale miocardului.

                Actiunea tx.asupra cordului modifica functiile: inotropa, tonotropa, dromo si cronotropa fie prin stimulare, fie prin deprimare.

                Unele tx.opresc cordul in sistola(glucozizii cardiotonici), altele in diastola(muscarina, nicotina).

                Dintre manifestarile clinice ale tulburarilor cardiovasculare m.importane.: >insuficienta  acuta circulatorie periferica(soc/colaps tx);            >stopul cardiac.

Actiunea tx.asupra ap.resp.

                Avem urmatoarele cai de actiune:

1)      Inflamatia acuta a mucoasei tractusului respirator.       EX: gazele iritante:NH3, SO2, formaldehida, care produc excitarea terminatiilor nervoase de la nivelul ap.resp., cu decalnsarea unor reflexe motorii si secretorii, aparand astfel stranut, tuse, bronho-constrictie, hipersecretie, congestie si edem pulmonar, fenomene astmiforme. Daca actiunea persista se ajunge la sufocare, asfixie.

2)      Alterarea permeabilitatii membranei alveocapilare, urmata imediat/tardiv de instalarea edemului pulmonar acut(ANTU)

3)      Excitarea sau deprimarea centrilor respiratori. Pot conduce, cand deprimarea este profunda la stop respirator.               EX: s.care irita centrul respirator(rsp*.) bulbar: morfina, HCN, nicotina.

4)      Blocarea Hb circulante=> CarboxiHb si MetHb. Pot conduce la asfixie prin incapacitatea de fixare a O2 pe Hb pe de o parte, si ca urmare a anoxiei tisulare pe de alta parte (EX: cianuri)

5)      Impiedicare miscarilor respiratorii prin contractia tetanica a muschilor care participa la rsp.(stricnica) sau paralizia acestora(curarizantele)

Actiunea tx.asupra ap.digestiv

               Moduri de actiune:

1)      Actiune locala. Det.modificari de la simplele cataruri pana la perforari ale tractusului (Arsen).

2)      Accentuare peristaltismului si a secretiilor  (EX: vagomimeticele, organofosforicele)

3)      Reducerea peristaltismului si a secretiilor (EX: atropina)

Ficatul. Este organul tinta a multor agresiuni tx.care pot leza prin:

-          actiunea tx.directa asupra hepatocitului;

-          actiunea trofopatica (carenta in unii factori indispensabili hepatocitului)

-          inducerea unor deficit enzimatic.

Exista si factori favorizanti : heptopatiile rezultate in urma unei sensibilitati individuale sau imaturitatea hepatica (perioada  neonatala). Prin vena porta ficatul receptioneaza tx.absorbite pe cale digestiva iar prin artera hepatica pe cele care vin din marea circulatie.

               In raport cu durata si intensitatea expunerii la tx. si cu sensibilitatea individuala, afectare ficatului se exprima prin: A)Atrofie galbena acuta(hepatonecroza intinsa, ireversibila)         B)Hepatita acuta(hepatonecroza limitata cu posobilitari de regenerare.      C)Hepatita subacuta si cronica (hepatonecr. progresiva cu repartie mezenchimala).                  C)Ciroza – scleroza intinsa si moarte. Unele tx.vegetale(lupin, senecio si trifoiul hibrid) provoaca alterari hepatice asociate cu encefaloze, rezultand sindromul hepato-encefalic.

Actiunea tx.asupra ap. excretor

                Rinichiul este afectat de tx. si/sau metabolitii care se elimina in principal la acest nivel. Lezarea se produce prin mecanism direct sau alergic sau ca o consecinta a hipoxiei din starea de soc, constatandu-se:

1)      Nefropatia acuta tubulara tx. Se produce prin actiunea nefrotx directa; portiunea cea mai sensibila este tubul contort proximal unde are loc concentrarea si reabsorbtia, afectarea exprimandu-se prin procese degenerative de diferite grade; tabloul cline cu insufienta renala acuta tx.

2)      Rinichiul de soc. Este consecinta actiunii tx. indirecte, cand in cazul socului tx., alaturi de alte organe si sis.este afectat si rinichiul datorita anoxiei ischemiei, cu instalarea clinica a oliguriei/anuriei; daca ischemia este prelungita diureza nu este reluata dupa inlaturarea starii de soc are loc sindromul de insuficienta renala acuta tx.

3)      Nefropatia cronica. Este de natura medicamentoasa sau ca o consecinta la expuneri indelungate intr-un mediu poluat. Unele tx. pot produce chiar congestie renala activa (nitratii), hemoragii(cantarida, terebentina), degenerescente grave (Hg). Unele tx. actoneaza nefrotx selectiv:

-          Cantarida lezeaza glomerulul    => glomerulo nefrita hemoragica

-          Cromul                                                               =>portiunea anterioara a tubilor contorti

-          Ur, Hg                                                  =>portiunea posterioara a tubilor contorti

Actiunea tx.asupra ap.genital

                Sulfaquinoxilina: produce leziuni degenerative la nivelul ovarului la pasari

                Toxina F2(fusariotoxina) induce sindromul estrogenic la scroafa

                Fusarium spototrichoides: determina leziuni ovariene ireversibile cu sterilitate, putand afecta si testicolul(spermatogeneza)

                Talidomina, Paraamino-benzenul, sulfamide si unele anestezice produc efecte teratogene si embriotx.

Actiunea tx.asupra pielii

                Pot det: eritem, vezicule(ergotina), ulceratii/ulcere, necroze, fotodermatoze (pl.tx.fotosensibilizante si fenotiazina), hipercheratoze (naftalenii clorinati), alopecie (acetat de taliu)

Actiunea tx.asupra termoreglarii

                Poate fi influentata de act.tx.asupra diferitelor componente: centrilor termoreglatori cefalici si medulari; activitatea asupra ap.cardio-vascular, musculaturii si pielii. Majoritatea tx.produc hipotermie. Exista s.care produc hipertermie printr-un mecanism ce sporeste travaliul muscular: stricnina, picrotoxina, unele anticonvulsivante. Exista si unele s.care modf.procesul de fosforilare oxidativa: erbicidele dinitrofenolice.


Diagnosticul intoxicatiilor

          Trebuie sa se cunoasca:

1)      Cauzele declansatoare(tx)

2)      Tulburarile care se produc in organism in urma fenomenului de interactiune dintre tx/metaboliti si tes/umorile organismului adica TABLOUL CLINIC SI ANATOMOPATOLOGIC

3)      Analizele de laborator care confirma diagnosticul pus pe seama anamnezei si a tabloului clinic.

Ø  Anamneza. cuprinde:

·           observatiile cifrice asupra itx: morbiditate si mortalitate

·           factorii predispozanti(sau intrinseci) legati de animal

·           conditii favorizante/factori extrinseci

·           alte observatii exterioare

Ø  Examen clinic.

                Se face dupa metodologia semiologica generala/speciala; -ofera numai rareori elemente de certitudine; -medicul trebuie sa retina cota parte a elementelor si indiciilor ce concura la aprecierea ca ar exista o itx(EX: sindromul de parasimpaticotonie conduce la suspiciunea ca este o itx.cu organofosforice); -examen anatomopat.si fhistiopat; -leziunile nu sunt tipice dar pot oferii indicii hotaratoare(EX:meningoencefalita eozinofilica in itx.cu sare); -exista 3 categorii de aspecte: hemoragice/degenerative/necrotice.

Ø  Examen de laborator. exista urmatoarele situatii:

1)      Datele anamnetice sunt precise, iar examenul se face pt confirmare/det.cantitativa a tx.

2)      Nu se cunoaste tx, iar tabloul clinic nu corespunde cu itx.suspicionata

3)      Nu se pot obtine date anamnetice dar se pp. a fi vorba de o itx.

In functie de aceste situatii exam.de lab.se orienteaza astfel:

A)     Identificare directa a s.

B)      Cercetare tx.complexa(dintr-o grupa de tx.posibile) Cuprinde urmatoarele etape:

  -examen preliminara al probelor (organoleptic si fizico-chimic)

  -cercetarea tx.gazoase

  -cercetare preliminara a urinei, continutului vomitat si continului gastric

  -cercetarea tx volatile

  -cercetarea tx.nevolatile oraganice

  -cercetarea tx.anorganice

Trebuie sa cuprinda si examene suplimentare: |hematologic|       |LCR|       |urinei|       |enzimatic|        |bio proba|

 

Evolutia itx.

                Dupa durata: supraacute/acute; subacute; cronice

·         Supraacute/acute. Sunt fulgeratoare si letale. Tx actioneaza o singura data dar intens, dand o simptomatologie menifesta.

·         Subacute. Contactul tx. cu organismul se faca o data, dar din cauza abs.lente sau a eliminarii greoaie apare o evolutie mai indelungata

·         Cronice. Contactul cu tx.se face in timp indelungat, mod treptat, iar evolutia procesului patologic dureaza luni chiar ani.

***C10

Itx.cu plante tx.sau cu potential tx.

 

A) ITX.CU PLANTE CE CONTIN ALCALOIZI

 

(A.1) Atropa belladona (mãtrãgunã). (atropos=cositoare care taie firul vietii)

                Denumiri populare: Cireasa lupului; Doamna codrului; Iarba codrului; Mãtrãciune; Mãdrãgulã.

                Planta ierbacee perena, creste in paduri umbroase, malurile raului. Miros slab neplacut, iar fructele au un gust dulceag amar. Este considerata una dintre cele mai tx.plt.din RO.

                Complex tx: Hiosciamina(98%, izomer ??? al atropinei);   Scopolamina;   Beladonina;   Hioscina.

                Hiosciamina(aminoalcool) este un ester al acidului tropic cu atropina. In urma uscarii hiosciamina trece in atropina, nici o forma de conservare a plantei sau prelucrare nu distruge tx.din ea si doar se ajunge la o scadere relativa.

                Toate partile platei sunt tx, insa radacinile sunt cele mai tx, urmate de fz.si flori. Fructele se confunda cu afinele, ciresele sau visinele.

                Sensibilitate: toate speciile animale:

-          cal: itx declansata de consumul a 120-120g frunze uscate.

-          bovine: 60-90g radacini

-          capra: 170g radacini.

Actiune: Ca excitant al SNC, blocand concomitent receptorii parasimpatici cu paralizia pneumogastricului deci are  proprietati anticolinergice. Asa se explica aparitia semnului caracteristic: midriaza

Simptomatologie:

-         cabaline: Primul semn, refuzul hranei, apare la 3-4h de la ingerare. Apoi urmeaza: uscare mucoaselor (cea bucala); midriza la maxim(disparitia irisului); lipsa de acomodare a ochiului; A.nu vad; convulsii; tahicardie/tahipnee; colici; absenta peristaltismului intestinal; constip cu eliminarea de mici crotine uscate; exoftalmie si dureri globurare. Acestea cu timpul dispar sau trec in starea de depresiune generala caracterizata prin pareze sau paralizii, sindrom de imobilitate. Se iese greu din aceasta stare, moartea survine datorita paraliziei centrului bulbar respirator.

-         rumegatoare. Aceasta simpromatologie cu o evolutie mai rapida, timpanism pronuntat, accese rabiforme

-         oi/capre: midriaza

-         pasari: dupa ingerare de fructe, produc semnele nervoase.

Diagnostic: Se pune usor cunoscand flora fanetei sau cand s-a examinat furajul; semnele sunt caracteristice

Prognostic: Rezervat cu vindecare spontana sau moarte.

Tratament: 1) Indepartarea furajului in cauza; 2) Evacuarea continutului gastro-intestinal: vomitive, spalaturi gastrice, purgative, clisme. 3) Administrarea de antagonisti ai atropinei: pilocarpina, ezerina. 4) Tratament simptomatic al semnelor nervoase.

 

                                (A.2) Datura stramonium (ciumãfaia, laurul)

                Denumiri populare:ciuma fetei; Marul porcului, Turbare, Bolinaritã. Creste pe locuri necultivate, toate partile plantei sunt bogate in alcaloizi atat verzi cat si uscate.

                Complex tox: Hiosciamina, Atropina, Hioscina. Cantitatea cea mai mare de alcaloizi este continuta de seminte, platele tinere contin de 2x mai mult tx. Itx.frecventa la cai si rumegatoare in timpul furajarii la grajd cum nutret insilozat. Capra este rezistent, consuma cu placere fructul, laptele fiind foarte toxic.

                Simptomatologie:

-         cal: midiraza si greutate in acomodare vizuala("mers fricos"), agitatie, tresarire la zgomote si atingeri, stare de somnolenta cu tremuraturi musculare, coprostaza, uscarea mucoasei bucale, tahicardie si aritmie.

-         rumegatoare: aceleasi semne si in plus timpanism, confuzii si paralizii

Diagnostic. Nu este greu pt ca planta poate fi recunoscuta usor in masa de furaj. Pt.seminte se recomanda determinarea chimica a alcaloizilor.

Tratament: Indepartarea din furaje, imbunatatirea activitatii cardiace(cafeina, camfor, glucoza, alcool), restabilirea motilitatii gastro-intestinale, administrarea de antidoturi(pilocarpina, ezerina), evacuarea gazelor si a continutului intestinal recurgand la punctia rumenului si introducerea de tanin 5%, purgative, clisme(cu clorhidrat), combaterea starii convulsive(medicamente cu morfina)

 

               (A.3) Agoscianus niger/albus (Mãselariţã)

Denumiri populare: Nebunariţã, Porcãriţa, Sunatoare (sa nu se confunde). Ierbacee, creste peste tot, toxica in stare verde, de fan si siloz. Contine hiosciamina plata adulta(toate partile) si hioscina plata tanara. Mai contine scopolamina, atropina.

Actioneaza asupra SNC, doza tx.are 2mg hioscina; are miros urat, gust amar, este ocolita la pasune, itx apara cand este administrata ca iarba tocata(fan, siloz, seminte in caz de cereale). Apare la tineretul animal cu instinct de conservare in formare si animale carentate cu apetit ridicat.

Simptomatologie:

-          cal: midiraza: apare in cateva minute; contractia muschilor masticatori, cervicali(actiune asupra centrilor motori); dispnee cu raluri; disfagie; sete; convulsii pana la paralizii generale; sialoree(greu de explicat!) – semn clinic paradoxal. Acestea dispar in cateva ore(midriaza nu) sau poate survenii moarte in 2-6 ore.

-          rumegatoare :timpanism, respiratie convulsiva cu raluri,( element clinic care diferentiaza actiunea tx. a hyoscianus fata de laur.); diaree; paralizie generala.

-          porc(caine si pisica): voma, midriaza, halucinatii, apoi apar semnele de la cal.

Tratament: simptomatic, combaterea diareei si sialoreei.

               (A.4) Veratrum nigeune/albun (Știrigoaia).
Denumiri populare:Șteiegoaia, Steigoaia. Planta ierbacee, tulpina robusta, frunze paroase pe dos(nu si V.Nigen), creste pe terenuri umede, fanete, pasuni din regiuni montane.

Complex tx:

1)      Alcaloizi si esteri: proverateina A/B(f.toxice)???, gunerina.

2)      Glicoalcaloizi: pseudojuvina

3)      Alcamine: rubijubina, jubina

Nu exista alcaloidul verateina!!!. Alcalozii se gasesc in toate partile plantei(2XmM.in rizom), cei mai tx.st. lastarii. Prin uscare plata isi mentine tx.; Doza tx p.o. pt bovine 100-200 g rad/frunza; caine 0,6g, cal 1g/kg. Tx.strivit traverseaza pielea intacta. In mod normal A nu o consuma, gust iute. Sunt regiuni intinse unde ea pare sa nu fie tx (factor pedo-climatic): Oltenia. Porcii se itx.cu rizomi prin ramat(st.necesare cantitati mici de rizom). Tineretul se itx. datorita instinctului de conservare nedezvoltat, sau se pot itx.des mai ales primavara datorita consumului de lastari tineri. Este iritant pt piele si mucoase, excitant al SNC si anesteziant puternic.

Simptomatologie.

-          cal. Stare de neliniste, fenomene de excitatie, midriaze, hipoestezie, tremuraturi locale care apoi generalizeaza, colici, diaree, poliurie, mucoase anemiate, miscari dezordonate, tremuraturi musculare si transpiratie. Moartea survine in urmarea oprirea fct.centrale bulbare, in primele 24h dela ingerare.

-          rumegatoarele. Tulburari de ordin digestiv, actiune iritanta, sialoree, eructatii, colici, diaree sangvinolenta, scrasniri din dinti, gemete.

-          porcine + carnasiere- semne digestive accentuate si voma.

Tratament:

-          simptomatic: combaterea tulburarilor digestive: tanin, mucilagii, grasimi emulsionate; combaterea tulburarilor nervoase: calmante(excitatie, hipoestezie, pareze, paralizii); imbunatatirea activitatii cardiace: cardiotonice, cardioexcitante; excitarea centrilor respiratori; impaturiri si frictiuni.