Diagnosticul dirofilariozei la caini si pisici - partea intai

     Dirofilarioza canina este o boala parazitara transmisa de tantari (numai 70 din cele 3000) . Din momentul in cara un caine a fost contaminat, forma larvara a dirofilariei inainteaza catre arterele inimii si ale pulmonului. Aici se dezvolta putand ajunge pana la 35 cm , provocand modificari la nivelul inimii ,  pulmonului  sau altor organe.Ciclul incepe in momentul cand tantarul suge sange de la un caine infectat inghitand dirofilarii imature( microfilarii). Peste 2 sau 3 saptamani, acestea trec in larve contaminante care ajung in momentul hranirii tantarului.

     In cele mai multe cazuri prezenta microfilariei D.immitis indica prezenta formelor adulte, exceptii putand fi posibile.Multiple cercetari au aratat ca 4.5% din caini cu microfilarii nu prezinta si adulti. Este posibil ca microfilarile de D.immitis sa fie distruse in urma tratamentului pentru adulti.Microfilariile de D.immitis pot trai pana la 2 ani in sange cainilor infectati. De asemenea microfilarile pot fi primite in timpul transfuziilor sau prin placenta.Aprox 35% din caini infectati cu adulti nu au microfilarii circulante.Acestea reprezinta infectii oculte si reprezinta o adevarata provocare pentru medicul veterinar.

     Infectile oculte pot fi rezultatul a mai multor circumstante. Spre exemplu, cand viermii imaturi sunt prea tineri pentru a inainta catre inima. Caini care au fost recent contaminati nu pot prezenta microfilarii circulante in faza de prepatent. Infectiile oculte pot fi rezultatul unei infectii cu un singur sex : acestea pot aparea in urma infectiei sau in cazul tratmentului pentru adulte ce pot distruge preferential numai viermii de sex masculin/feminin. Medicamentele pot produce sterilitate in randul viermilor ( ex.: LEVAMISOLUL cand se foloseste ca microfilariacid, ocazional sterilizeaza femelele adulte de viermi nedistruse de un adulticid).

     In consecinta prezenta microfilarilor este un adevarat indicator al prezentei viermilor in stare adulta.Numarul microfilarilor circulante depinde de sezon, de timpul zilei, temperatura mediului (intre orele 16-22 numarul microfilarilor este mai crescut)

 

 
A.           Metode de diagnostic

 

                Mai multe metode sunt disponibile pentru diagnosticul dirofilariei, cea severa si raspandita boala parazitara a cainilor in Italia si in alte cateva parti ale lumii. Tinand cont ca in Romania se aduc caini din Italia, stapanii isi iau animalele de companie in vacante nu , numai in Italia ci in toate tarile tropicale nu avem cum sa afirmam faptul ca nu exista dirofilarioza in Romania sau exista dar putina cazuri ( asa cum fac o parte din medicii veterinari). Exista, si este direct proportionala cu numarul tantarilor prin intermediul carora se dezvolta.

            Cele mai folosite teste pentru diagnostic sunt testele rapide imunocromatografice datorita sensibilitatii si specificitatii crescute, ceea ce fac din acestea ca siguranta diagnosticului sa fie aproape 100%.

1.Examenul pe frotiu proaspat de sange (nu se recomanda!!!!!!)

Inca se mai practica prin cabinete, dar prezinta o serie de dezavantaje mari care duc ca metoda sa fie putin sigura.

O picatura de sange venos se pune pe o lama de microscop, se aseaza o lamela si se examineaza la puterea scazuta a microscopului.Microfilarile se observa in tot campul vizual al microscopului.De retinut faptul ca intensitatea microfilarilor nu corespunde cu numarul adultilor. Cand caini primesc tratamentul preventiv, in timpul sezonului transmiterii, se recomanda testarea anuala inainte de a incepe un nou tratament de prevenire

 

Avantaje: rapida si iefitna

Dezavantaje majore : Sensibilitate scazuta, foarte frecvent rezultate fals negative, nediferentierea specilor de microfilarii. Nu ne ajuta in cazul pisicilor.

 

 

2.Metode de concentrare

 

Mai multe metode se pot folosi pentru concentrarea microfilarilor circulante. Aceste metode sunt mai sigure fata de examenul frotiului de sange si pot face diferentierea microfilarilor dupa caracterele morfologice.

Microfilarile pot fi concentrate prin testul Knott modificat sau prin testul filtrului.



Testul Knott modificat

                                                                                                                                 Un ml de sange venos este amestecat cu aproximativ 10 ml formol tamponat (buffered formalin) apoi se centrifugheaza la 1500 rpm timp de 3-5 minute. Supernatantul este extras din tub si sedimentul este amestecat in parti egale cu albastru de metilen 1:1000. Daca centrifugarea nu se realizeza in mod corespunzator microfilarile pot fi pierdute in timpul decantarii supernatantului. Sedimentul se aseaza pe o lama, se acopera cu o lamela si se examineaza la microscop.

 

            Avantanje: sensibila si specifica in cazul cainilor, putandu-se diferentia specile de microfilarii.

            Dezavantaje: medici veterinari trebuie sa cunoasca foarte bine morfologia specifica microfilarile pentru a le diferentia, rabdare pentru a examina cu atentie lama.Sensibilitate scazuta la pisici.

 

Testul filtrului

            Un ml de sage venos se recolteaza pe anticoagulant (fie pe EDTA sau heparina) peste care se adauga 10 ml solutie lysate. Amestecul este injectat printr-un filtru (Millipore) in camera. Filtru se indeparteaza de la camera, se aseaza pe un lama, se coloreaza si se examineaza la microscop.

 

Avantanje: rapid si sensibil in cazul cainilor, nu necesita centrifuga

Dezavantaje: scump ( testele se vand ca si kituri), solutia lysate poate avea actiune de ingustare microfilarilor modificand caracterele morfologice ale acestora. Sensibilitate scazuta in cazul pisicilor.

 

Erori de diagnostic se intalnesc la ambele metode.

 

De mentionat faptul ca intensitatea microfilarilor nu corespunde cu numarul adultilor.

 
             Deasemenea miscarea microfilarilor poate fi un mod de  diferentiere, D. Immitis - miscare ondulatorie fara avansare observabila, pe cand miscarea D. Reconditum se observa cu usurinta. Microfilarile de D.reconditum fac miscari usoare iar apoi miscari rapide iesind din campul vizual al miscrocopului.O picatura de hidroxid de amoniu  lizeaza eritrocitele si face ca microfilarile sa fie usor observabile.

 
3.Examenul histochimic, prin colorare

             Un ml de sange venos colectat pe EDTA impreuna cu 10 ml de apa deionizata se centifugheaza la 1500 rpm timp de 15 minute. Supernatantul este aruncat iar sedimentul se pune pe o lama si uscat. Frotiu este apoi fixat cu acetona si apoi acoperit cu un strat de fosfat acid. Substratul trebuie sa fie in stare proaspata sau inghetat la -80˚C, asa cum descrie Chalifoux si Hunt. Dupa 2 ore la temperatura camerei lama se usuca, se pune lamela si se examineaza la microscop.Microfilarile de Dirofilaria immitis prezinta activitate acido-fosfatazica la nivelul porilor anali si excretori; microfilarile de Dirofilaria Repens prezinta activitate acido-fosfatazica numai la nivelul porului anal, microfilarile Acantocheilonema spp prezinta activitate pe tot corpul.

               Avantanje: foarte specific

              Dezavantaje: costisitoare, durata lunga de realizare, necesita calificare si experienta in laborator