Probleme legate de diagnosticul dirofilariei

Ocazional un caine poate fi diagnosticat cu microfilarii dar rezultatul la testul antigenului este negativ. Exista  cateva situatii in care pot sa apara aceasta discordanta intre metodele de diagnostic:

 

Ø  Rezultatul testului este negativ. Testele de detectarea a antigenului prezinta o   sensibilitate de 70-90% ( Agrolabo Italia are produsul HEARTWORM  IC cu o sensibilitate 97.98%) in conditile existentei unei femele adulte (pentru a fi prezente microfilarii avem nevoie de un mascul si de o femela) acest caz este intalnit sub denumirea de sub-prag antigenic. Intr-o zona endemica daca un test de detectare a antigenului este negativ se recomanda a se mai realiza inca un test suplimentar (ELISA).

                        Unii cercetatori au suspectat faptul ca in cazul infectiilor masive exista posibilitatea ca toti anticorpii, produsi de organismul cainilor, sa se cupleze cu antigenii disponibili nemairamanand antigeni pentru a se lega la anticorpii din test --> test negative la detectarea       antigenului. In aceste cazuri alte semne clinice sau modificari la nivel pulmonar ne pot conduce/ajuta in diagnosticul dirofilariei.

        Ø Contaminarea a avut loc de scurt timp iar microfilariile nu au avut timp sa se dezvolte.

 

Ø  Microfilariile nu sunt Dirofilaria immitis. Exista cel putin 7 filarii care pot infecta cainii. In cele mai multe cazuri  microfilariile de D. immitis se confunda cu cele de Acanthocheilonema (Dipetalonema) reconditum. Diptelonema reconditum  se gaseste peste tot in lume pe cand alte specii de filarii se gasesc numai in anumite zone ale lumii( exemplu: Brugia spp in Asia de Sud-Est, Dirofilaria repens, Acanthocheilonema {Dipetalonema} dracunculoides si Acanthocheilonema grassi se gasesc in Europa). Totusi cresterea calatoriilor internationale a cainilor, fie in scop reproductiv, fie de agrement sau de companie a dus la crearea unor dificultati in stabilirea diagnosticului si raspandirea accentuata a acestora. Examinarea morfologica atenta poate ajuta la identificare speciilor de microfilarii, cu toate acestea foarte multi medici veterinari nu sunt pregatiti pentru a face aceasta diferentiere. In plus, unii paraziti pot fi exclusi pe motiv ca ar fi „exotici� pentru zona respectiva. De scurt timp, se folosesc si metode de diagnosticare moleculara, care permit diferentierea genetica a microfilariilor.

 

 

 

Ø  Formele adulte sunt moarte, microfilariile pot trai cativa ani. Astfel, daca femela adulta moare, fie natural, fie in urma unui tratament cu adulticid, microfilariile pot trai cativa ani, apoi numarul acestora poate sa scada --> rezultat test antigen negativ – microfilarii prezente

 

 

 

Ø  Microfilariile au fost transmise in urma hemoterapiei. Donatorul este infectat si in urma transfuziei transmite microfilarile --> Dirofilaria-antigen / pozitiv la microfilaria-test

Ø  Transplacentar. Microfilaria poate traversa bariera placentara infectand fetusul --> rezultat pozitiv/negativ la Dirofilaria-antigen / pozitiv la microfilaria-test. In ambele situatii, transfuzie si transplacentar, primitorul, respectiv fetusul, nu sunt infectati deoarece microfilariile nu pot trece in faza adulta fara a trece prin organismul tantarului.

 

 Masuri ce trebuie luate in cazul obtinerii rezultatelor discordante:

·         medicul veterinar trebuie sa trimita sange la centrele universitare unde se pot realiza teste cu o sensbilitate mai mare.

·         microfilariile trebuie examinate molecular sau morfologic

·         Repetarea testului pentru verificarea repetivitatii testului

 

            Testul pentru verificarea eficacitatii tratamentului se realizeaza dupa o saptamana de la inceperea tratamentului microfilaricid, pentru  a se asigura ca toate microfilariile au fost ucise; iar dupa 2 saptamani se efectueaza un nou test pentru a verifica daca au aparut noi microfilarii. Prezenta unor noi microfilarii indica prezenta adultilor de D. Immitis.In cazul in care sunt recurente,  microfilariile de D. Immitis, medicul veterinar trebuie sa ia o decizie in privinta tratamentului adulticid, deoarece cel putin un adult din fiecare sex trebuie sa fie prezent pentru a produce microfilarii.

            In zonele cu o prevalenta scazuta, fara o istorie epidemiologica, semne clinice sau radiografice caracteristice dirofilariozei se poate renunta la terapia adulticida.Ivermectina administrata in doze profilactice (6mcg/kg lunar) s-a dovedit microfilaricid dupa 6-12 luni si cu efect asupra duratei de viata a adultilor (la aproximativ 2-3 ani). In cazul in care s-a realizat aceasta schema , pacientul trebuie examinat din 6 in 6 luni pentru a se asigura ca boala nu progreseaza. De asemenea testele pentru depistarea antigenului dirofilaric trebuie repetate, cu intelegerea faptului ca initial acestea au fost negative, si prin urmare acestea pot fi, de asemenea,  tot negative.

            In zonele cu prevalenta crescuta se recomanda terapie adulticida. Exceptii de la aceasta recomandare includ varsta inaintata a cainelui sau constrangeri financiare.

 

 

Cat de des trebuie sa se realizeze un diagnostic pentru dirofilarioza in cursul unui an de prevenire?

 

Companiile producatoare de medicamente profilactice recomanda testarea anuala prin testul antigenului si examenul frotiului, chiar daca este in parcursul anului cand animalul primeste medicatia preventiva. Medicamentele profilactice sunt eficace aproape 100%  in prevenirea larvelor L3.

            Principalul motiv pentru care se recomanda testarea anuala este nerespectarea tratamentului/ a dozelor de catre stapani. Studiile arata ca oamenii sunt neglijenti si cu propria lor medicatie, iar respectarea medicatiei animelelor se presupune a fi mai mica decat auto-medicatiei, in special a celor administrate lunar. Chiar si cu marja de sigurnata prevazuta de ivermectin exista potential pentru un esec profilactic. Aceasta este chiar mai mare pentru alte medicamente, cum ar fi milbemicin, selamectin, sau doramectina.

In regiunile cu o prevalenta foarta scazuta , pacienti care calatoresc in zone endemice se recomanda a se realiza testarea anuala.

In zonele in care prevalenta se apropie de zero , profilaxia si testarea este controversata avand in vedere ca probabilitatea ca rezultatul sa fie pozitiv este mica.Este recomandat ca in astfel de zone sa se realizeze screengul dirofilariozei.