Protocol de Administrarea Formelor Medicamentoase prin Perfuzare Continua partea a II - a

- Continuare partea intai-

I.       Vasodilatatoare

 

Nitroglicerina:

Indicaţii: hipertensiune arterială, edem pulmonar acut, infarct

miocardic.

Doza: 20-200 mcg/min are efect vasodilatator.

Efecte adverse: hipotensiune, tahicardie, creşterea presiunii intracraniene.

Forma de prezentare: fiole 5mg/ml

Mod de calcul: Se pun 6 fiole + 44ml NaCl 0,9% în seringa de 50ml;

50ml soluţie conţin 30 mg nitroglicerina. ÃŽntr-un ml de soluţie astfel preparată

avem 30/50 mg/ml adică 30000/50 mcg/ml = 600 mcg/ml.

La un ritm de 1ml/h administrăm 600 mcg/h sau 10 mcg/min.

La un ritm R(ml/h) injectam D(mcg/min) = 10xR (mcg/min)

Exemplu: la un ritm de 5ml/h injectam 50mcg/min.

 

II.    Antiaritmice

 

Amiodarona

Indicaţii: aritmii ventriculare şi supraventriculare

Doze: în urgenţă se pot administra 150-300 mg în 3min (tahiaritmii

ventriculare), sau 300mg în 2h (tahiaritmii supraventriculare) apoi 600-

900mg/24h, apoi 600mg/24h următoarele 3-7 zile; doza de menţinere 200-

400 mg/24h.

Efecte adverse: hipotensiune, bradicardie, aritmii, flebită (se indică

administrarea pe cateter central), contraindicat la animale  cu disfuncţie

tiroidiană, fibroză pulmonară.

Forma de prezentare: fiole de 3ml, 150mg se dizolvă în glucoză 5%.

Mod de calcul: Se încarcă seringa cu cantitatea de amiodaronă pe 24h

adăugându-se glucoza 5% până la 48ml stabilindu-se un ritm de infuzie de

2ml/h.

 

III. Heparina

 

Indicaţii: tratamentul şi prevenirea bolii tromboembolice, menţinerea

permeabilităţii circuitelor extracorporeale în interventii chirurgicale

cardiopulmonare  

Efecte adverse: hemoragie, trombocitopenie (după tratamentul

prelungit 5-7 zile)

Forma de prezentare: fiole sau flacoane de 25000ui.

Mod de administrare: se pun 25.000ui + ser fiziologic până la 50 ml;

obţinem 500ui pe ml.

- bolus iniţial 80ui/kg apoi 18ui/kg/h

- dacă APTT <35 sec se repetă bolusul de 80ui/kg şi se creşte rata

infuziei cu 4ui/kg/h

- dacă APTT 35-45 sec se administrează un bolus de 40 ui/kg şi

se creşte rata infuziei cu 2ui/kg/h

- dacă APTT 46-70 sec ritmul infuziei rămâne nemodificat

- dacă APTT este 71-90 sec se scade rata infuziei cu 2ui/kg/h

- dacă APTT este >90 sec se opreşte infuzia timp de 1h apoi se

scade rata cu 3ui/kg/h.

Determinarea APTT-ului se face la 4-6 h.

Exemplu: la un adult de 70kg se administrează un bolus iniţial de

5000ui şi se porneşte infuzia cu 1200ui/h (2,4ml/h)

Dacă APTT determinat la 4 ore este sub 35 sec se efectuează un nou

bolus de 5000 ui şi se creşte infuzia cu 300ui /h (0,6ui/h).

Dacă APTT se situează între 35-45 sec se administrează un nou bolus

de 2500ui şi se creşte infuzia cu 150ui/h (0,3ml/h).

Dacă APTT se situează între 46-70 sec - doza nu se mondifica

Dacă APTT se situează între 71-90 sec - se scade infuzia cu 150ui/h

(0,3ml/h).

Dacă APTT > 90 sec se opreşte infuzia 1h apoi se scade cu 200ui/h

(0,4ml/h).

 

IV.  Insulina

 

Indicaţii: tratamentul hiperglicemiei; la animalul critic diabetic se

recomandă menţinerea glicemiei între 125-225 mg/dl

Efecte adverse: hipoglicemia manifestată clinic prin transpiraţii, agitaţie,

senzaţie de foame, anxietate.

Forma de prezentare: Pentru administrarea continuă se foloseşte insulina

cu acţiune rapidă care se prezintă în flacoane 40ui/ml sau 100ui/ml.

Atenţie: a se citi concentraţia insulinei înainte de administrare.

Mod de administrare: Se prepară o soluţie astfel încât 1ml să conţină

1ui insulină. (1ml insulina 40ui/ml + 39ml ser fiziologic). Astfel numărul de

ml pe oră corespund cu numărul de unităţi pe oră).

Iniţial ritmul de infuzie este R(ui/h) = glicemia (mg/dl) – 100 / 100.

Determinarea glicemiilor se face orar până glicemia atinge 125-225 mg/dl

apoi la 2h.

- dacă glicemia < 70mg/dl se reduce infuzia cu insulina la

0,25ui/h şi se administrează 7,5g glucoză hipertonă (33%, 20%,

10%). Se repetă glicemia în cel mult 30 min de la administrarea

glucozei;

- dacă glicemia este 71-124 mg/dl, în creştere faţă de determinarea

precedentă se stabileşte rata infuziei la 0,5ui/h;

- dacă glicemia este 71-124 mg/dl, în scădere faţă de determinarea

anterioară, se reduce rata infuziei cu 0,5 ui /h;

- dacă glicemia este 125-225 mg/dl nu se modifică ritmul;

- dacă glicemia este 226-300 mg/dl, se creşte rata infuziei cu

0,5ui/h;

- dacă glicemia este 301-375 mg/dl, se creşte rata infuziei cu

1ui/h;

- dacă glicemia este >375 se cheamă medicul veterinar.

 

VI. Analgetice şi sedative

 

Indicaţii: facilitarea ventilaţiei mecanice la pacienţii critici.

Efecte adverse: alterarea stării de conştienţă, depresie respiratorie,

hipotensiune, dependenţă în cazul opioizilor.

Analgetic / sedativ Bolus Rată infuzie

Morfina 2-5 mg 2-10 mg/h

Fentanyl 25-100 mcg 25-100 mcg/h

Midazolam 0,5-2 mg 0,1-0,2 mg/kg/h

Propofol 0,5-1 mg/kg 20-50mcg/kg/min

Ketamina 0.5-1 mg/kg 10-30 mcg/kg/min

Morfina

Forma de prezentare: analgetic opioid se prezintă sub formă de fiole

20mg/ml. Este folosit pentru proprietăţile sale anlagetice şi sedative.

Mod de calcul: se pun 2 fiole şi 38ml ser fiziologic într-o seringă de

50 ml. 1ml soluţie conţine 1mg morfină.

Fentanyl

- analgetic opioid cu durata acţiunii mai scurtă decât morfina

Forma de prezentare: fiole de 500 mcg/10ml

Mod de calcul: se pun 2 fiole şi 30ml ser fiziologic intr-o seringa de

50ml. Fiecare ml soluţie conţine 20mcg Fentanyl, se administrează 1-5ml/h.

Midazolam

- benzodiazepină cu durată scurtă de acţiune

Forma de prezentare: fiole de 5mg/1ml sau 5mg/5ml

Mod de calcul: Se pun 10 fiole + ser fiziologic până la 50 ml astfel

încât 1ml soluţie conţine 1mg midazolam,  se administrează 5-15 ml/h

Propofol

Indicaţii: se foloseşte la sedarea pacienţilor hipertensivi; nu este de

indicat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi hipotensiune.

Formă de prezentare: Se prezintă sub formă de fiole 20ml sau

flacoane de 50ml, 10mg/ml, se administrează în doze de 10-20 ml/h.

Ketamina

Indicaţii: este de preferat in interventii de mica chirurgie la animale hipotensive

Efecte adverse: produce stimulare simpatică, halucinaţii (de aceea se

recomanda asocierea cu o benzodiazepină); nu este indicată la animale cu

hipertensiune intracraniană, hipertensiune arterială, glaucom, psihotici.

Formă de prezentare: fiole 250mg/5ml sau flacoane 500mg/10ml. Se

pun 500mg Ketalar în 50ml. 1ml conţine 10mg, se administrează 5-15 ml/h.

BIBLIOGRAFIE

.

1. IRWIN, R.S.; RIPPE, J.M.: Intensive care medicine, 2nd Edition, Lippincott

Williams and Wilkins 2003.

2. COMAN, O.A.; et al.: Agenda Medicală 2003, Editura Medicală, Bucureşti 2003.

3. HALL, J.B.; SCHMIDT, G.A.; WOOD, L.D.H.: Principles of critical care, 2nd

Edition, McGraw-Hill 1998.