Pseudogestatia si lactatia de pseudogestatie la catea

 

 

Cel mai frecvent caz de galactoree la catea, in afara lactatiilor ce urmeaza fatarilor, este lactatia de pseudogestatie; totusi, au  mai fost observate galactoree si in caz de hipotiroidism.

Starea de pseudogestatie, in absenta fecundatei, este fiziologica la catea. Din punct de vedere clinic, vorbim de pseudogestatie atunci clind un animal prezinta, in decursul celor trei luni care urmeaza estrului, modificari morfologice si comportamentale identice cu cele observate la sfirsitul gestatiei si in momentul parturitiei; uneori se constata o adevarata lactatie.

Aceasta "afectiune" este foarte frecventa, deoarece proprietarii au observat-o la 50% dintre catele, macar o data in viata lor; dar intensitatea simptomelor este foarte variabila de la un animal la altul, astfel incit anglo-saxonii disting:

•    o   pseudogestatie   adevarata, atunci cind se observa  modificari comportamentale asociate unei lactatii;

•    o pseudogestatie latenta, in absenta manifestarilor clinice.

Simptomele   observate   nu   sunt   de   fapt   decat   o   exacerbare   a modificarilor fiziologice.

Etiologie:

Nu a putut fi evidentiata nici o predispozitie legata de rasa sau de virsta. Gestatia nu reduce incidenta recidivelor.

La catea, nu este indispensabila monta nefecunda pentru provocarea acestor manifestari; la pisica in schimb, pseudogestatia nu se instaleaza decat cu aceasta conditie.

 

Patogeneza

 

  Sunt admisi ca factori declansatori senzatiile olfactive, vizuale, auditive receptionate de la femelele care au nascut si cu care femelele vin in contact. Adesea, se considera ca tulburarea este de origine hormonala, corelata probabil cu reflexe innascute.

Voight propune o interpretare fondata pe studiul comportamentului lupului, luat ca model canin.  Intr-o haita, femelele dominante impiedica imperecherea celor dominate, care, dupa fatare, se ocupa in mod egal de hranirea puilor. Asemenea comportamente au fost de asemenea semnalate in haitele de caini salbatici. Acest autor interpreteaza pseudogestatia  ca  pe   un mijloc   pentru  o femela   pentru   a-si mari reprezentativitatea genetica intr-o haita in care toti indivizii sunt inruditi.

Aceasta interpretare este dificil de aplicat ca atare la catea. In ceea ce priveste cunostintele de endocrinologie, ele nu sunt decat partiale in cazul speciei canine.

Femelele gestante sau pseudogestante au concentratiile plasmatice de estradiol si progesteron asemanatoare; in caz de pseudogestatie, descresterea progesteronemiei variaza si mai mult. Ori, dezvoltarea glandelor mamare, se afla sub controlul secvential al estrogenului si progesteronului. Pregatirea si hipertrofia tesutului mamar este posibila deci atat in timpul gestatiei, cat si in pseudogestatie.

Totusi, anumite catele prezinta modificari mai importante, cum este lactatia. Ori, lactogeneza este controlata in principal  de progesteron si prolactina. S-a putut constata la ora actuala ca nu exista diferente semnificative intre nivelurile plasmatice ale acestor hormoni la   sfarsitul gestatiei sau la 60 de zile dupa sfarsitul estrului.

Pe de alta parte, intretinerea secretiei lactate, este controlata de prolactina si depinde de supt. Desi la catea cunostintele nu sunt decat partiale, ne putem gandi ca la femelele care prezinta o lactatie de pseudogestatie prolactina are un rol important, intrucat administrarea de bromocriptina, un antagonist al PRL, permite inhibarea acestei lactatii.

Aceasta substanta este de asernenea foarte activa pentru inhibarea lactatiei care urmeaza fatarii, ori, in aceasta perioada se inregistreaza la catea, cat si la alte specii, un nivel ridicat al prolactinei plasmatice periferice.

La pisica, pseudogestatia se afla tot sub dependenta progesteronului. La aceasta specie, ovulatia este provocata de actul coital. S-au mai observat si o serie de stimuli necopulatori care pot induce ovulatia (apasarea pe spate cu mana, stimulii fizici, auditivi, vizuali sau olfactivi de la un motan aflat in apropiere). Progesteronul secretat de corpul luteal al pisicilor stimulate necopulator inhiba sinteza hormonilor hipotalamici de eliberare a gonadotropinelor Gn-RH, prin urmare si eliberarea de FSH si LH hipofizar, aceste pisici nemanifestand estrul atat timp cat se afla sub dependenta progesteronului (45-50 de zile). Spre deosebire de catea, la pisicile pseudogestante faza luteala dureaza jumatate din perioada normala a gestatiei, ceea ce va permite revenirea rapida a pisicilor la stadiul fertil.

 

Simptomatologie

 

Momentul aparitiei variaza de la individ la individ, intre 5 si 12 saptamani de la incetarea estrului.

Modificarile comportamentale sunt adesea primele semne remarcate, intrucat jeneaza proprietarul. Cateaua oboseste usor, este nervoasa, geme si manifesto un comportament matern fata de jucarii sau alte obiecte. Apetitul este modificat; cel mai frecvent animalul refuza hrana, dar uneori prezinta bulimie.

Examenul mamelelor denota o hipertrofie a tesutului mamar, variabila, care se instaleaza in acelasi mod ca in cazul gestatiei. Cele mai dezvoltate sunt mamelele ingvinale.

Prin mulgere, se elimina un lichid seros sau viscos, limpede sau mai inchis la culoare. In aceasta perioada, unele catele pot fi folosite ca doici.

Retentia de lapte poate sa provoace o congestie ce se afla la originea linsului si autosugerii.

La examenul aparatului genital uneori este posibil sa se observe o scurgere vulvara gleroasa, putin abundenta. Aparatul genital prezinta modificarile caracteristice fazei de metestru.

In lipsa tratamentului, evolutia are loc spre o disparitie a simptomelor.

Primele dispar modificarile comportaraentale, in 8-10 zile.

Cat despre hipertrofia mamelelor si lactatie, evolutia depinde de importanta fenomenului; uneori ele persista 30-40 zile. In plus linsul si suptul intretin lactatia. Aceste modificari sunt insa uneori atit de discrete, incat multi proprietari nici nu le observa.

Mamita   reprezinta  o  complicate  exceptionala.   Diagnosticul   de mamita este adesea stabilit eronat, datorita aspectului roz sau maron al secretiei lactate (consecinta unei leziuni vasculare); am semnalat deja ca acest aspect este posibil in caz de lactatie de pseudogestatie.

In schimb, recidivele sunt foarte frecvente, multe catele prezentand lactatie de pseudogestatie la fiecare ciclu. Repetarea acestei situatii nu predispune la aparitia de tumori mamare.

 

Diagnostic
 

Desi diagnosticul clinic este usor, tinand cont de conditiile de aparitie si de simptome, totusi nu trebuie neglijat examenui complet al aparatului genital, pentru a diferentia aceasta stare de o gestatie; la multipare, dezvoltarea mamelelor si inceperea lactatiei sunt uneori precoce.

Pe de alta parte, o lactatie de pseudogestatie poate fi, observata concomitent cu un piometru.

Stabilirea unui diagnostic de certitudine este indispensabila, intrucat unele tratamente hormonale ar fi contraindicate in caz de gestatie sau de piometru.

Scopul terapiei este modificarea comportamentului, inhibarea lactatiei si restabilirea unui volum mamar normal. Pot fi utilizate diferite tratamente.

Tratament local


Este foarte util, pentru a reduce hipertrofia si uneori congestia tesutului mamar; in plus, evita intretinerea lactatiei de catre catea, prin impiedicarea suptului. Se foloseste un bandaj strins si pomade sau preparate astringente (otet, apa rece, antiflogistina, camfor.)

Pe mamele mai pot fi aplicate:

Lactafug crema  -  de 2 ori pe zi

Mastoprofen

Eqvagel

Stopcanilact crema

Tratament igienic

 

Permite limitarea lactatiei.

•    o dieta completa de 24 de ore si o dieta hidrica de 48 de ore;

•    un regim timp de 10 /zile (legume verzi si reducerea la jumatate a aportului obisnuit de proteina).

 

Tratament diuretic

 

Diminua retentia de lapte, atunci cand acest fenomen este important. Se recomanda furosemid per os, 4mg/kg/zi, timp de 5 zile.

 

Tratament hormonal

 

Steroizii au cu totii o actiune inhibitoare asupra axului hipotalamo-hipofizar si pot fi utilizati, din acest motiv, pentru inhibarea lactatiei.

Estrogenii prezinta si efecte secundare, in urma tratamentului cu estrogeni de sinteza,  (1-3 mg, injectati de 3 ori, la 48 de ore interval), se observa calduri anovulatorii si uneori metroragii.  Folosirea lor trebuie evitata. Androgenii nu sunt intotdeauna eficace, riscul de masculinizare este minim. Se asociaza frecvent cu estrogenii sau cu progestagenele. Dintre progestagene, progesteronul, in afara actiunii sale centrale, inhiba actiunea prolactinei asupra mamelei; ar fi deci indicat. Insa numai anumite progestagene pot fi utiiizate, altfe riscam sa favorizam dezvoitarea unei metropatii. In plus, eficacitatea lor este foarte limitata.

Miborelonul a fost de asemenea studiat; la o posologie de 16 µg/kg/zi, timp de 5 zile, administrarea sa ar permite inhibarea rapida a modificarilor comportamentale si a lactatiei.

Bromocriptina sau mesilatul de 2-bromo-a-ergocriptina este un alcaloid sintetic, derivat din secara cornuta, care nu poseda propietati vaso-constrictoare si uterotonice, dar care inhiba secretia hipofizara de prolactina; actiunea sa este reversibila.

S-a aratat eficacitatea sa la catea, administrata in doza de 20-30 ug/kg/zi, timp de 2 saptamani. Regresia lactatiei si a modificarilor comportamentale este rapida (4-5 zile); cu toate acestea, este preferabila continuarea tratamentului, pentru a evita efectul rebound.

Inconvenientul acestui tralament se datoreaza posibilelor sale efecte emetizante. Se pare ca exista variatii importante ale sensibilitatii individuale; , nu s-au observat aceste efecte la posologia de 20 µg/kg/zi, cu conditia distribuirii medicamentului in hrana; in schimb, de la doza de 30 µg/kg/zi, se observa vomismente la unele animale la inceputul tratamentului. Dupa 2-3 zile de tratament dispar aceste efecte secundare.

Pentru a evita acest inconvenient, este posibila distribuirea bromocriptinei asociata cu un antiemetic. Totusi, acestea din urma sunt foarte adesea medicamente ce au o actiune antidopaminergica centrala; opunandu-se astfel actiunii bromocriptinei. Se va alege deci o molecula cu activitate dopaminergica in principal periferica; este cazul metopimazinei, care va fi administrata inainte cu o jumatate de ora sau concomitent cu bromocriptina.

S-a mai remarcat de asemenea ca, in urma acestui tratament, desi lactatia inceteaza rapid, mamelele ramin voluminoase inca, cateva zile de aceea este folosirea unui tratement local asociat.

Pot fi folosite urmatoarele produse:

Estrogeni 10.000 – 20.000 U.I.,

Testosteron 5-10 mg,

Fecundan (valerianat de estradiol 0,045mg/ml si enantat de testosterone 0,002mg/ml), in doza de 1-2 ml,

Covinan (proligestona) administrat subcutanat, reduce manifestraile lactatiei prin inhibarea actiunii prolactinei asupra mamelei.

Se va evita deci orice medicatie care ar putea avea efecte secundare; atunci cind simptomele sunt putin marcate si cand este posibil, terapia va fi evitata.

Daca  lactatia este de  mica  importanta  si   mamelele  sunt  putin dezvoltate, se recomanda:

•    un tratament local;

•    un tratament igienic (+ bromocriptina).

Daca lactatia este important si mamelele hipertrofiate, se indica:

•    un tratament local;

•    un tratament igienic;

•    un tratament diuretic;

•    administrarea de bromocriptina (fare dieta completa). Acelasi tratament poate fi folosit atunci cind se intarca puii, dupa ce au fost separati de mama lor;

•    Administrarea de cabergolina (Galastop).




Bibliografie selectiva:
 

1.    XXX - Tratatul de medicina veterinara, vol III, Ed. Tehnica, Bucuresti,2004,

2.    Birtoiu, A., Seiciu, F., - Ginecologie si andrologie veterinara, Ed. Fundatiei Romania de Maine, 2002.

3.    Birtoiu, A., - Tratat de reproductie la animale.