Substante cu actiune asupra schimburilor nutritive
Aceste substanţe stimulează procesele anabolice, favorizând creşterea şi dezvoltarea ţesuturilor sau chiar restaurarea lor, sau pe cele catabolice identificând astfel procesele energetice şi indirect regenerarea tisulară.
Substanţele care participă direct în structura ţesuturilor se mai numesc şi plastice (de la plasso - a clădi), iar cele care doar stimulează schimburile nutritive se mai numesc şi roburante (de la robur-putere).
Fac parte din categoria substanţelor plastice proteinele, lipidele şi glucidele, de asemenea apa şi sărurile minerale. În acelaşi timp însă, aceste substanţe au rol şi în coordonarea unor procese fiziologice de bază. Un rol deosebit îl au şi biocatalizatorii (vitaminele), astfel încât dezechilibrarea raportului dintre plastice şi biocatalizatori poate determina tulburarea schimburilor nutritive.
1. Substanţe plastice Şi roburante
Din această grupă fac parte sărurile de arsen care se utilizează pentru îngrăşarea animalelor debile, cahectice, cu afecţiuni cronice. Cuvântul roburant provine de la robur-putere, din limba latină.
Conform unor păreri mai vechi, sărurile pe bază de arsen îmbunătăţesc apetitul, cresc puterea musculară şi duc la îngrăşarea animalelor. Consecutiv eliminării arsenului prin glandele pielii, se produce vasodilataţie la nivelul capilarelor, şi, ca urmare, o mai bună hrănire a pielii, astfel încât părul devine mai lucios. În acelaşi timp, datorită hiperemiei la nivelul intestinului, se produce o îmbunătăţire a digestiei şi absorbţiei.
Arsenicalele blochează grupările tiol (-SH) ale unor enzime care intervin în metabolismul glucidelor, astfel încât glucidele nu se mai degradează până la dioxid de carbon şi apă, ci se transformă în grăsimi.
La păsări, sporurile ponderale sunt de 5% la puii broiler, precum şi la puii de gâscă şi de curcă, unde se înregistrează sporuri şi mai mari. În cazul găinilor ouătoare, creşte producţia de ouă cu 3-10%, iar procentul de ecloziune este mai bun.
Un produs românesc pe bază de arsen este Cacodilat de sodiu, derivat al arsenului pentavalent. Se prezintă sub formă de fiole de 1 ml şi 5 ml 10%. Conferă respiraţiei, transpiraţiei şi fecalelor miros specific de usturoi. La nivelul organismului, în urma administrării pe cale subcutanată, eliberează arsen organic în mod treptat. Produsul poate fi folosit în emfizemul pulmonar cronic la cal, stări de debilitate, cahexie, stări de convalescenţă, inapetenţă, tulburări cronice de nutriţie. Dozele sunt: 1-3 g la bovine adulte, 1-2 g la cabaline adulte, 0,1-0,5 g la câini. Se administrează zilnic, timp de 10-15 zile, cu pauză de 10-15 zile, şi eventual reluarea tratamentului.
În general, alte preparate pe bază de arsen, ca de exemplu Arifen, Licoarea Fowler, Anhidrida arsenioasă, Arseniat disodic, roburante utilizate cu ani în urmă, au fost scoase din uz.
2. SubstanŢe anabolizante
Din această grupă fac parte substanţe hormonale de tip androgenic care au însuşirea de a fi mai puţin virilizante comparativ cu testosteronul. Putem exemplifica prin acetatul de clortestosteron, care are numai jumătate din activitatea androgenică a propionatului de testosteron, sau Naposim-ul, care are o acţiune virilizantă de 100-200 de ori mai redusă decât testosteronul.
Steroizii anabolizanţi induc un anabolism de tip proteic, prin retenţia de azot, fosfor, sulf şi potasiu. Nu produc retenţia de apă şi nici depunere de lipide. Stimulează sinteza de proteine plasmatice musculare, osoase, hepatice şi renale. Favorizează glicogenogeneza hepatică şi musculară. La om se produce şi o îmbunătăţire a stării generale şi o senzaţie subiectivă psihotonă, iar ca urmare, pacientul se îngraşă.
În anumite ţări este admisă utilizarea anabolicelor în scopul îngrăşării tineretului. La noi în ţară folosirea acestor substanţe în scopul menţionat este interzisă.
La tineretul debil şi hipotrepsic, la animalele cahectice, în stări de convalescenţă, inapetenţă, fracturi, este admisă folosirea anabolicelor în scop terapeutic. Dintre preparatele pe bază de hormoni cu rol anabolizant amintim: Anabolin forte, Sanabolicum, Dianabol, Primobolan, Laurobolin.
Anabolin forte (Olanda) se prezintă sub formă de soluţie injectabilă, care conţine 50 mg nandrolon decanoat/ml, flacoane de 10 ml sau 50 ml. Stimulează sinteza de proteine şi împiedică descompunerea acestora, creşte volumul, masa şi forţa musculară, favorizează reţinerea calciului şi recalcifierea oaselor, acţionează timp de 3-4 săptămâni şi are efect androgenic redus, putându-se folosi atât la femele, cât şi la masculi.
Se administrează pe cale i.m sau s.c. la câini şi pisici, 1 ml/kg o dată la 3-4 săptămâni; la cabaline şi bovine, maxim 4 ml; la viţei şi porci maxim 2 ml, la oi şi capre maxim 1 ml, în cazul animalelor slăbite, în perioada de convalescenţă, în stări de epuizare, fracturi, osteoporoză, rahitism, lactaţie prelungită.
Sanabolicum (Austria) se prezintă sub formă de soluţie uleioasă ce conţine 5% nandrolon ciclohexipropionat, în fiole de 10 ml. Acţiunea androgenică este practic inexistentă, iar acţiunea anabolizantă este puternică şi durează 2-3 săptămâni. Se administrează în doză de: la animalele mari 2-3 ml, la tineret 0,5-0,6 ml, la animalele mici 0,2-0,6 ml, în fracturi, osteoporoză, rahitism, artroze, precum şi la animalele debile. În general, administrarea se repetă după 2-4 săptămâni.
Există şi unele preparate de uz uman care se pot folosi la animalele mici ca de exemplu Naposim (Dianabol) comprimate a 5 mg metandienonă, Norbetalon (Durabolin), fiole de 1 ml cu 25 mg nandrolonă fenilpropionat.
Decanofort (deca-durabolin), fiole de 1 ml cu 2 mg nandrolonă decanoat.
Aceste preparate sunt indicate în: deficit ponderal, pierderi în greutate, nanism hipofizar, stări de malnutriţie. Consecutiv administrării acestor preparate, pot apărea fenomene secundare precum virilizări, modificări degenerative la nivelul tubilor seminiferi, osificări premature la copii.
În mod fraudulos, aceste substanţe se folosesc la animalele folosite la concursuri, precum şi la sportivi.
3. Terapia stimulatoare nespecifică
Se cunoaşte faptul că atât în ţesuturile animale, cât şi în cele vegetale izolate de organismul mamă au loc schimburi nutritive sub influenţa unor factori nefavorabili (temperatură scăzută, raze UV, etc.). În aceste ţesuturi apar nişte substanţe cu structură chimică nedefinită, cu posibil rol de apărare faţă de acţiunea unor factori externi.
Dacă aceste substanţe se introduc într-un organism animal, se constată că se îmbunătăţesc funcţiile fiziologice ale acestuia, se intensifică fenomenele imunologice de apărare, se prelungeşte efectul farmacodinamic al unor medicamente administrate simultan.
Aşadar, prin terapie stimulatoare nespecifică se înţelege utilizarea unor substanţe iritante, care solicită sistemul endocrin, sistemul reticulo-histiocitar şi mecanismele hematopoietice. Aceste efecte adesea apar în două faze: o fază scurtă negativă caracterizată prin febră, hipotensiune, leucopenie, diaree, astenie, urmată de o a doua fază pozitivă caracterizată prin tonifierea SNC, activarea metabolismului, leucocitoză, activarea fagocitozei, creşterea gamaglobulinelor.
Ca urmare a efectelor benefice menţionate, aceste substanţe sunt indicate mai ales în boli cronice şi subacute ale aparatului respirator, oaselor, pielii, ochiului, afecţiuni chirurgicale (flegmoane, abcese, fistule), stări febrile, boli alergice, afecţiuni obstetricale.
În cadrul terapiei stimulatoare nespecifice se încadrează: hemoterapia, leucoterapia, histoterapia, implantoterapia, terapia cu rădăcină de spânz şi diverse preparate.
Hemoterapia
Prin hemoterapie se înţelege recoltarea de sânge de la un animal şi administrarea lui la un alt animal, eventual chiar la acelaşi.
1. Hemoterapia parenterală – este indicată mai ales la tineretul hipotrepsic, în pneumopatii şi enteropatii la tineret, precum şi unele afecţiuni cronice şi subacute. Sângele se administrează pe cale subcutanată sau intraperitoneală.
2. Hemoterapia intrauterină – se utilizează în special în endometrite acute şi cronice, când sângele se foloseşte pentru înglobarea de antibiotice, sulfamide şi alte substanţe.
3. Hemoterapia cutanată – mai ales sub forma hemopansamentului sulfamidat, respectiv în amestec de 1:1 sânge cu sulfatiazol 20%. Această modalitate de terapie se foloseşte mai ales în plăgi cu lipsă mare de ţesut.
Aceste modalităţi sunt astăzi abandonate, ele reprezentând mai ales importanţă istorică. Hemoterapia parenterală, în funcţie şi de provenienţa sângelui, poate fi: homohemoterapia şi heterohemoterapia.
Homohemoterapia la rândul său se subîmparte în: autohemoterapie şi maternohemoterapie.
Autohemoterapia constă în recoltarea de sânge de la un animal şi administrarea lui la acelaşi animal, pe cale subcutanată. Dozele folosite sunt crescânde (de exemplu, animale mari: 10-20-30-40-50 ml, animale mijlocii: 5-10-15-20-25 ml), la interval de 2 zile.
Maternohemoterapia constă în recoltarea de sânge de la mamă şi administrarea lui la pui, sau de la un alt animal, dar bătrân, şi administrarea lui la tineret. Dozele folosite sunt de 2-10 ml/kg la viţei, 2-3 ml/kg la purcei, administrate subcutanat sau intraperitoneal la intervale de 2-4 zile, putându-se efectua 2-3-4 administrări.
În cazul donatorilor de sânge din categoria bovinelor şi suinelor, sunt obligatorii următoarele examene: examenul clinic, hemograma, constantele eritrocitare, leucograma. Se vor face de asemenea: tuberculinarea, reacţia de microaglutinare pentru leptospiroză şi reacţia de aglutinare lentă pentru bruceloză. Nu se folosesc donatori din efective în care au evoluat cazuri de leucoză bovină, tuberculoză, leptospiroză sau bruceloză.
Recoltarea sângelui se face pe un anticoagulant (exemplu 1:9 citrat de sodiu). De asemenea, se recomandă adăugarea unor antibiotice cum ar fi de exemplu penicilina cristalină 200.000 U.I/ml sânge şi streptomicina 1g/litru sânge.
În urma hemoterapiei la viţei s-a constatat o creştere a numărului de eritrocite şi leucocite la circa 12 ore de la administrare, efectul menţinându-se circa 14 zile. Nu se modifică esenţial proteinele totale şi nici fracţiile proteice. Formula leucocitară suferă o modificare în sensul creşterii neutrofilelor pe seama limfocitelor. Absorbţia sângelui se face într-un interval de 6-12 ore, sau chiar mai repede.
Leucoterapia
Constă în injectarea subcutanată a uleiului de terebentină, provocându-se un abces steril, numit “abces de fixaţie”. Administrarea se face subcutanat, la cabaline, bovine şi câine în regiunea pectorală anterioară, iar la porc la baza urechii. Dozele sunt la cabaline 3-5 ml, la bovine 5-8 ml, la porc 2-4 ml, la câine 0,5-1 ml.
Abcesul de fixaţie evoluează astfel: în decurs de 2-3 zile, regiunea se tumefiază şi se instalează o febră uşoară. Începe formarea secreţiei purulente care durează 3-6 zile. Când devine fluctuant, abcesul se deschide într-un punct decliv. La porc nu se formează abces de fixaţie, ci doar o reacţie inflamatorie.
În urma abcesului de fixaţie se obţine o hiperleucocitoză utilă în unele stări infecţioase, plăgi atone, fistule trenante, entorse, artrite. Cel mai bine reacţionează la abcesul de fixaţie calul şi câinele.
Histoterapia
Histoterapia sau terapia cu ţesuturi este un procedeu terapeutic frecvent utilizat la animale. În practică se folosesc ţesuturile recoltate aseptic şi păstrate la temperaturi de 2-3oC, timp de 6-10 zile, sterilizate la autoclav. Indicaţiile histoterapiei în general sunt: tineret slab dezvoltat, tineret cu entero- şi pneumopatii, boli trenante chirurgicale, respiratorii, obstetricale, alergice, ale ochiului, oaselor, pielii.
Extractul tisular de splină se prepară din spline de porcine şi bovine, păstrate timp de 6-10 zile la temperatura de 2-3oC şi prelucrate apoi după o tehnică specială. Se prezintă sub formă de fiole de 5 ml, 10 ml şi 30 ml. Este un lichid limpede de culoare galbenă. Se administrează subcutanat în doză de 20 ml la animalele mari şi de 2-5 ml la cele mijlocii şi mici la interval de 1-2 zile, timp de 8-10 zile, de maximum 5 ori. La purcei mici şi viţei se poate administra şi intraperitoneal cu repetare după 50-60 zile. Mecanismul stimulator al ETS constă în îmbunătăţirea circulaţiei şi deci a schimburilor nutritive în toate ţesuturile. Se observă şi o creştere a numărului de leucocite.
Suspensia tisulară hepatică (STH). Se prepară din ficat de bovine tinere ţinut în prealabil la temperatura de -21oC până la +4oC timp de 5 zile şi prelucrat apoi după o tehnică specială. Se prezintă sub formă de fiole de 20 ml. Pe lângă celelalte indicaţii ale terapiei nespecifice, are şi indicaţii speciale în afecţiuni obstetricale la vaci, întrucât ar stimula secreţia de hormoni gonadotropi anterohipofizari. Preparatul este indicat în endometrite cronice, corp galben persistent, hipoplazii şi hipofuncţii utero-ovariene, precum şi în anafrodizii după fătare. În general nu se obţin rezultate în îngrăşarea tineretului. Se administrează subcutanat câte 2-3 injecţii la interval de 7-10 zile, doza fiind 20-25 ml la animalele mari şi 2-5 ml la cele mici. Unii autori recomandă acest preparat pentru combaterea sterilităţii la vacă în doză de 20-40 ml.
Terapia cu rădăcină de spânz
Rădăcina de spânz (Helleborus purpurascens, familia Ranunculaceae) se utilizează în medicina populară sub formă de implant subcutanat pentru redresarea tineretului hipotrepsic sau la indivizii cu boli trenante. Rădăcina de spânz, prin substanţele iritante pe care le conţine, acţionează ca un abces de fixaţie, determinând o hiperleucocitoză atât locală, cât şi generală. În realitate apare o puternică reacţie inflamatorie, cu un bogat exsudat, tumefiere şi roşeaţă. Fragmentul de rădăcină se scoate după 1-2 zile. La porcine şi ovine plaga se închide repede şi fără complicaţii. Dacă rădăcina nu se scoate la timp, ţesutul din jur se necrozează iar apoi urechea se găureşte prin căderea rândului de piele necrozată. La cal, abcesul se drenează spontan după 5-9 zile, iar la bovine se vindecă după 1-2 luni după ce se complică prin transformare purulentă.
Fragmentul de rădăcină are o lungime de 3-5-10 cm iar locul de elecţie este regiunea pectorală la speciile mari, conchia auriculară la oi şi porci.
Implantoterapia
Pentru a obţine un efect iritativ şi ulterior stimulator de lungă durată, se pot implanta subcutanat bucăţi de ţesuturi animale sau bucăţi de lemn moale. Implantul din ţesut se introduce subcutanat printr-o mică incizie a pielii care se închide ulterior cu un fir de mătase. La fel se introduce şi implantul din lemn, eventual cu ajutorul unei seringi metalice.
Locul de elecţie pentru implant este diferit în funcţie de specie: la rumegătoare, înaintea spetei, la tineretul suin, după ureche, în timp ce la purceii foarte mici pe partea internă a coapsei, iar la câini pe laturile corpului.
Implantul din os se constituie din bucăţi de humerus sau femur, care se netezesc cu o pilă, se fierb de mai multe ori timp de 15 minute (apa se aruncă), până când apa rămâne curată.
Implantoterapia este indicată la tineretul hipotrepsic, la tineretul cu enterite, bronşite, bronhopneumonii cronice. Implantul poate să se resoarbă în decurs de 1-2 luni sau nu se resoarbe. Datorită tehnicii nesterile, uneori pot surveni complicaţii sub formă de supuraţii şi hemoragii. Dacă se produce numai o reacţie inflamatorie timp de 6-12 zile de la introducerea implantului, aceasta este normală şi nu necesită îndepărtarea fragmentului. Dintre toate speciile, se pare că implantoterapia dă unele rezultate la viţei. Se pare că creşterea gamaglobulinelor s-ar datora acţiunii stimulatoare asupra hipotalamusului, hipofizei, suprarenalelor.
Preparate stimulatoare diverse
Iodisept (Yatren) se prezintă sub formă de fiole de 5 ml şi 10 ml soluţie 3% de acid 7 iod 8-oxichinolein-5-sulfonic. În afară de acţiunea sa antiseptică, iodiseptul mai este amebicid şi stimulant nespecific, utilizat în medicaţia pneumopatiilor, a actinobacilozei, ca adjuvant medicamentos în bolile chirurgicale şi infecţioase, pe cale subcutanată sau intramusculară, zilnic sau o dată la 2-3 zile până la redresarea stării animalului. Dozele folosite sunt următoarele: animale mari 50-100 ml (viţei şi mânji 20-30 ml) la ovine şi porcine 10-30 ml, iar la câini 2-5 ml. În actinomicoză, botriomicoză, iodiseptul se recomandă a fi injectat perifocal, 20-30 ml la animalele mari.
Colagen iodat este o soluţie injectabilă cu acid 7 iod 8 oxichinolein 5 sulfonic (iodisept) 2,25 g, bicarbonat de sodiu 0,75 g, citrat de sodiu bibazic 1,5 g. Medicamentul acţionează ca stimulent nespecific şi se administrează intramuscular sau subcutanat, zilnic, mai ales la viţei în pneumopatii, în doze de 10-20 ml. Stimulează sistemul limfatic şi sistemul reticulo-endotelial, mărind astfel rezistenţa organismului. Perifocal se administrează 10-20 ml de 3-4 ori. Intrauterin înlocuieşte soluţia Lugol sau Racilinul, instilându-se 50-100 ml la 3-4 zile interval. Avantajele colagenului iodat faţă de iodisept constau în leucocitoză mai bună şi doze mai mici.
Omnadinul este un preparat asemănător polidinului, constituit din amestec de proteine bacteriene apatogene, săruri biliare, lipoizi biliari în ser fiziologic. Injectat pe cale musculară sau subcutanată, omnadinul este considerat un adjuvant preţios al sulfamidoterapiei şi antibioterapiei. Nu produce reacutizarea brutală a inflamaţiilor cronice. Stimulează apreciabil rezistenţa organismului în diferite afecţiuni. Dozele la animalele mari sunt de 10-30 ml, la animalele mijlocii de 4-6 ml, iar la câini de 0,5-4 ml.
Polidinul se prezintă sub formă de fiole de 2 ml şi conţine 13 tulpini de germeni (inactivate prin căldură), suspendate într-o soluţie izotonă, biliară şi fenolată 0,3%, de clorură de sodiu. Determină leucocitoză, cu creşterea procentuală a granulocitelor şi scăderea limfocitelor. Se utilizează în doză de 4 ml la viţei şi 1-2 ml la purcei subcutanat sau intramuscular, în enterite, bronşite, bronhopneumonii în asociere cu substanţe antibacteriene. Polidinul scurtează perioada de tratament şi influenţează favorabil evoluţia bolii.
Zoodin B este un produs de uz veterinar ce se prezintă sub formă de fiole de 5 ml, 10 ml, 20 ml sau flacoane de 50 ml. Conţine 8 specii microbiene, inactivate prin căldură în ser fiziologic biliat 1%, fenolat 0,3%. Se foloseşte la bovine în afecţiuni respiratorii şi digestive acute şi cronice, atât preventiv, cât şi curativ. Se injectează subcutanat sau intramuscular o dată pe zi, timp de 3-4 zile, în doză de 0,05-0,15 ml/kg.
Novococ forte
Este un produs de uz veterinar ce se administrează intravenos cu efect analgezic, antipiretic şi energizant, stimulator al circulaţiei sangvine, tonic general.
|
