Strategii de
vaccinare
Strategii
de vaccinare
Programele de
vaccinare trebuiesc conduse si monitorizate de catre o echipa de cercetatori.
Echipa trebuie invatata pe teren , trebuie sa utilizeze metode valide de
laborator pentru diagnosticul rabiei, livrarea vaccinurilor , evaluarea
muscaturilor produse de speciile vector, titrarea Ac rabici. Intraga procedura,
inclusive raspindirea momelilor pe teren, trebuie sa fie atent realizata,
urmarita si documentata.
1.
Dinamica populatiei
1.1.
Introducere
Este bine
cunoscut fenomenul de crestere a populatiei locale de vulpi dupa stingerea unui
focar de epizootie intr-o anumita regiune. Aceasta este o consecinta tipica a campaniei
de vaccinare antirabica.
Cresterea numarului de specii vector deasemenea are un
impact considerabil in succesul unei campanii de vaccinare orala, in special
daca masurile de control trebuies aplicate. Problemele de persistenta a rabiei
in timpul fazei finale a epizootiei in
Suedia, Belgia, Germania coincid cu cresterea populatiei
de vulpi, aceasta arata necesitatea
de adaptare a strategiilor de control a rabiei la populatia crescuta de vulpi.
In situatia
unei campanii de vaccinare intense, este essential sa se compenseze abundenta
crescuta de specii vector cu o ajustare a distributiei de momeli vaccinale.
Desi aceasta pare a fii o recomandare evidenta, o asemenea ajustare nu a fost
prevazuta atunci cind programul de control al rabiei a inceput . Ca o
consecinta datele concrete din dinamica populatiei de vectori nu au fost
deobicei adunate si deci nu au fost disponibile atunci cind problemele au
aparut.
1.2.
Dimensiunile cresterii
Desii date empirice sunt
disponibile pe curente in populatia de vulpi in timpul campaniei de vaccinare ,
este deasemenea posibil sa extrapolam modelul de modificare al populatiei de
vulpi sub diferite circumstante. Daca o populatie inchisa este infectata cu VR,
populatia v-a scadea pina cind densitatea v-a ajunge in apropierea pragului de
persistenta a rabiei. (Fig. 1).
Fig. 1. Crestera populatiei de vulpi dupa o infectie
rabica(Rab). Bolala a disparut cind densitatea populatiei a ajuns la valoarea
maxima de persistenta a rabiei(Kr). Cresterea populatiei inregistreaza o linie
curba pina cind ajunge la capacitatea de sustinere a habitatului(K). Marimea
populatiei este caracterizata de durata(P) si amplitdinea (A) cresterii.
De aici, populatia v-a creste din
nou pina la capacitatea maxima a habitatului, urmind o linie sigmoidala. De
obicei dinamica populatiei este estimate din datele despre mortalitate,
vinatoarea si decesele produse de masini. Aceste data arata ca sporirea
populatiei continua pentru 5- 10 ani dupa ce populatia a ajuns la minim.
Densitatea maxima a populatiei depinde de capacitatea de sustinere a
habitatului si difera de la zona la zona. Nivelul densitatii (densitatea minima
la care rabia poate sa apara) este deasemenea influentat de peisaj si
topografie, dar probabil este o constanta
de apreciere relative.
Intr-o situatie reala (ex. Intr-o
populatie de vulpi neizolata ) si in absenta masurilor de control, o crestere
locala a populatiei v-a face fata unei re-infectii inainte sa ajunga din nou la
capacitatea de sustinere, v-a intimpina fluctuatii pe termen lung in jurul
valorii maxime de persistenta a rabiei. (Fig. 1 ).
1.3. Influenta sistemului imun si
marimii populatiei in succesul campaniei de vaccinare
Imunizarea orala a vulpilor
impotriva rabiei are 2 scopuri:
·
De a indeparta infectia dintr-o anumita zona
·
De a prevenii reinfectia populatiei locale
Primul scop necesita crestera
rapida a statusului imun- experienta a dovedit ca 3 campanii de vaccinare pot
fii insuficiente pentru eradicarea rabiei intr-o regiune
Al 2-lea scop necesita mentinerea
statusului la un anumit nivel atota timp cit infectia persista in zonele
vecine. Este evident ca al 2-lea scop trebuie sa ia in considerare si cresterea
populatiei de vulpi.
Vaccinarea orala a vulpilor incepe
cine populatia este redusa(Fig. 2), statusul imun v-a creste odata cu numarul
campaniilor de vaccinare darn u va acoperii niciodata intreaga populatie.
Valori tipice ale statusului imun ,
evaluate prin analiza tetraciclinei , ajunge de la 50% pina la 90% la vulpile
adulte (cind este utilizata titrarea Ac , procentul poate fii intre 30-80%).
Odata cu crestera numarului de vulpi , dupa inceperea campaniei de vaccinare,
creste si numarul vulpilo susceptibile asa cum este indicat in figura 2.
Aceasta nu este o problema atita
timp cit numarul indivizilor susceptibili ramine in apropierea densitatii de
control a rabiei. Oricum, daca aceasta valoare de control este depasita,
populatia ramine susceptibila la boala.
Fg.2. Marirea populatiei
determinate de vaccinarea orala a populatiei vactor.
In figura 2 cresterea populatiei
urmeaza o linie curba pina la capacitatea de sustinere(K). Datorita campaniilor
de vaccinare multe vulpi sunt immune fata de rabie. Oricum , statusul imun nu
v-a fii niciodata de 100%; o proportie sigura din populatie v-a fi mereu
susceptibila la boala. Daca statusul imun este caproape de 100% probabilitatea
de transmitere a infectiei depinde de rata de contact din regiune si de
transmisibilitate. Atita timp cit densitatea indivizilor susceptibili ramine
aproape de densitatea de sustinere a persistentei rabiei KR (situatia A ), campania
de vaccinare orala va ramine eficienta. Daca densitatea vulpilor susceptibile
depaseste KK (situatia B) , boala v-a persista chiar daca statusul imun creste.
Un nivel ridicat al statusului imun
poate da un sentiment fals de siguranta cind numarul absolut al vulpilor
neimunizate este ridicat .
1.4. Modificarea strategiilor de vaccinare
datorita cresterii populatiei de vulpi in campanile de vaccinare prelungite
Populatia de vulpi trebuie
monitorizata pentru a permite adaptarea strategiilor de control a rabiei. Nu
este sufficient un numar constant de vulpi luate drept probe pentru a determina
statusul imun, este necesar un indicator al dinamicii populatiei. Asemenea
indicatori pot fi: vinatoarea, uciderile rutiere.
Chiar daca acesti parametrii nu
indica in mod real numarul absolut de vulpi ei vor fi suficienti.
O alta complicatie este aceea ca o
crestere a densitatii populatiei deasemenea poate sa influenteze structura
sociala, comportamentul. Compozitia grupuli social(familia) , originea dispersata
si marimea razei vizuinei individuale se pot schimba.
Problemele de re-infectie apar de-a
lungul granitelor administrative. Uneori , granitele administrative sunt si
bariere fata de miscarea vulpilor (de exemplu riul Rin dintre Franta si Germania),
dar foarte frecvent ele nu sunt.
In ultimul caz urmatoarele puncte
necesita atentia in scopul evitarii reinfectarilor:
·
Sa se stabileasca zona de vaccinare la scala
larga si
·
Sa se sincronizeze strict toate masurile de
control intre zone si vizavi de granitele politice sau administrative sau
·
O zona de vaccinare sa se extinda si la
urmatoarea bariera fizica sau geografica si sa include intreaga zona infectata.
2. Frecventa campaniilor de vaccinare
Este important
ca, campanile de vaccinare sa continue pentru o perioada de cel putin 2 ani
dupa ultimul caz cunoscut de vulpe turbata.
2.1. Campaniile de vaccinare
Clasica strategie
reprezentata de doua campanii de vaccinare pe an, toamna si primavera, a dat
rezultate indifferent de densitatea populatiei de vulpi. Aceasta frecventa
bianuala de distributie a fost utilizata in toate programele de vaccinare orala
Europene si a dus la eliminarea rabiei.
Distribuirea in
timpul primaverii se face preferabil in luna mai sau iunie in scopul de a
creste accesul efficient al puilor de vulpe la momeli. Campaniile din lunile
martie-aprilie ( se adreseaza exclusiv populatiei adulte de vulpi ) s-au aratat
a fii benefice in Belgia, Luxemburg, si in citeva orase germane. Acolo unde
zapada este abundenta , aceasta poate sa degradeze momeala vaccinala, in
asemenea zone vaccinarea se incepe inainte ca zapada sa inceapa sa se topeasca.
Distribuirea pe timpul toamnei este organizata in lunile septembrie-octombrie.
2.2 Vaccinarea aditionala a puilor de
vulpe la intrarea in vizuina
Primavara o
vaccinare aditionala a puilor poate fi realizata in zonele de focar , de la
jumatatea lunii Mai pina la jumatatea lunii Iunie. Cind utilizam vaccine
antirabic modificat, distribuirea necesita sa fie facuta la inceputul lunii
Iunie , datorita posibilei interferente dintre imunitatea pasiva si imunitatea
dobindita a puilor de vulpe , dar numai daca temperature mediului nu depaseste
30gr.C. In caz de reaparitie a rabiei intr-un loc din care a fost eliminate ,
vaccinarea trebuie imediat implementata indifferent de perioada din an. O
astfel de interventie poate avea loc vara sau toamna cind temperatura mediului
ambient este nefavorabila, deaceea trebuie sa se utilizeze vaccinuri foarte
stabile cum este VRG.
In general vaccinul
este bines a fie administrat la temperature de 0gr.C deoarece:
·
Vaccinul inghetat nu induce un raspuns imun
sufficient si
·
Titrul viral poate sa scada datorita ciclului
inghet-dezghet, cu exceptia VRG care ramine stabil in astfel de conditii.
Vaccinarea cu virus atenuat nu este
recomandata pet imp calduros. La temperature apropiate de 37gr. C se produce
inmuierea invelisului momelii si titrul vaccinului scade.
2.4. Sincronizarea campaniilor de
vaccinare in unitatile administrative sau politice vecine
Exemplele de aparitie peste granite
a reinfectarilor sunt numeroase. Ele sunt rezultanta juxtapunerii immediate a
zonelor vaccinate (unde populatia de vulpi este in crester) si zonele unde
rabia este endemica. Aceste reinfectii pot fi prevenite prin sincronizarea
masurilor de control de ambele parti ale granitei politice sau administrative
si atunci cind aceasta nu este posibila prin mentinerea unei centuri imune la
granita.
3. Dimensiunea zonei de vaccinare-
zona tampon
Marimea zonei de vaccinare necesita
sa include intreaga zona infectata sau sa fie cit de mare se poate (5oookm2 cel
putin) sis a se extinda peste barierele naturale sau artificiale cum ar fi un
canal, riu, lac, munte (ex. In regiunea alpine zona de vaccinare trebuie sa
include intreaga vale).
Ocazional , granitele
administrative pot construii bariere fata de miscarea vulpilor, dar in cele mai
multe situatii zonele de vaccinare trebuiesc descries si campanile de vaccinare
sincronizate intre granitele administrative vecine.
Daca consideram un “punct de
aparitie” a rabiei, acesta este un focar de reinfectare residual izolat sa
localizat, marimea zonei de vaccinare necesita sa ajunga intre 2000 si 8000km2
(raza de actiune de 25-50 km in jurul locului). Depinzind de peisaj si de
disponibilitatea barierelor naturale sau artificiale.In absenata oricarei
bariere, raza de actiune cea mai mare(50km) este recomandata
conformregulamentului. Pentru a proteja o zona libera de rabie de o zona vecina
infectata, bariera imunologica (zona de tampon) de-a lungul granitei cu zona
infectata trebuie sa fie de 50 Km in
profunzime.
Daca o zona endemica este limitata
de catre o bariera naturala fizica (ex. Un riu, un lac), profunzimea zonei
tampon dupa aceasta bariera depinde de eficacitatea presupusa a acestei
bariere, de peisaj si de densitatea asteptata a vulpilor de ambele parti ale
barierei. Dincolo de o bariera care poate fi strabatuta de vulpi (ex. riu)
distanta minima avizata este de 20 Km.
Daca sunt implicate si alte specii
vector decit vulpile (ex. Ratoni), zona de tampon necesita sa fie marita pentru
a respecta distanta maxima de miscare a acestei specii.
Densitatea momelilor
Toate vizuinele vulpilor
indifferent de forma si marime, necesita sa primeasca citeva momeli.
Principiul general de distribuire
a momelilor vaccinale este urmatorul:
·
Toate habitatele trebuiesc tratate cu exceptia
zonelor urbanizate intens si a barajelor mari de apa
·
Momelile trebuiesc distribuite cu o frecventa
regulate intr-o zona data
Distanta dintre momeli nu poate fi
nici prea mare nici prea mica pentru ca astfel indivizii pot ramine nevaccinati
sau pot consuma mai multe momeli.
